1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Perspective sumbre în Orientul Mijlociu

Abordarea Siriei în discursul preşedintelui american despre starea naţiunii şi posibilele ei efecte catastrofale domină subiectele comentariilor.

Observatorii de stânga elogiază în genere decizia lui Obama în favoarea unei soluţii diplomatice a conflictului, dar criticile nu lipsesc nici măcar din mass-media liberală de peste ocean. Totuşi, New York Times îl laudă pe şeful Casei Albe, crezând că „propunerea rusească de evitare a unei lovituri militare împotriva regimului sirian prin punerea arsenalului chimic (al Damascului) sub control internaţional” ar fi „primul semn autentic indicând soluţionarea diplomatică a conflictului”.

Dar ziarul new-yorkez concede că persistă multe incertitudini. De pildă cu privire la poziţia Rusiei în Consiliul de Securitate. Ori referitoare la modalităţile practice de punere sub control a unor arme de distrugere în masă în plin haos generat de războiul civil sirian.

Tot la stânga spectrului politic, Süddeutsche Zeitung afirmă că discursul lui Obama ar fi fost „înţelept şi diferenţiat”, dar „prea complicat” pentru a fi înţeles cu adevărat. Potrivit tâlcului alocuţiunii lui Obama „America nu mai vrea să fie jandarmul lumii”, deduce ziarul din München. Pe viitor, SUA ar urma să intervină doar dacă-şi va putea transmite cu maximă pregnanţă "şi costuri minime mesajul moral".

Dar nici ziarul bavarez nu ignoră „contradicţiile nerezolvate de Obama”, ale unei astfel de politici externe. America ar urma să intervină dacă mor „1.000 de oameni în urma unui atac chimic, dar va rămâne cu mâinile în sân dacă sunt ucişi cu gloanţe 100.000 de sirieni” .

Tageszeitung scoate în evidenţă oboseala americanilor după războaiele purtate în urma atentatelor de la 11 septembrie 2001 şi relevă că preşedintele american e, de fapt, "uşurat că, prin lapsusul ministrului său de externe şi propunerea diplomaţilor ruşi, poate evita un eşec în Congresul american”.

La Moscova, publicaţia rusească Vedemosti crede că sugestia punerii sub control a armelor chimice din Siria ar constitui un triumf al Rusiei şi ar permite „atât occidentului cât şi regimului de la Damasc să-şi salveze imaginea”.

Cum anume ar urma să se transpună propunerea va genera prelungite negocieri în Consiliul de Securitate ONU, negocieri care, după cum subliniază Neue Zürcher Zeitung, vor da Rusiei şi Damascului posibilitatea de a trage de timp nelimitat.

Le Monde cere vestului să-şi menţină ameninţarea cu intervenţia militară pentru a nu-şi pierde pârghia care l-a determinat pe liderul rus Putin să-şi schimbe şi să-şi flexibilizeze poziţia în domeniu.

Rezultatul nehotărârii, voltelor şi oscilaţiilor preşedintelui american e clar. Conform discursului său, „Obama şi-a retras degetul de pe trăgaci. Prin urmare, în Siria uciderea de oameni se va perpetua”, după cum scrie textual, cu vădită dezamăgire şi amărăciune, Neue Presse din Hanovra. Într-un mod similar vede lucrurile de Telegraaf, din Olanda. Care, indignat de tiranul de la Damasc şi de recursul său la arme de distrugere în masă, ţine să reliefeze că „Naţiunile Unite nu sunt decât un club de discuţii sterile”.

Nu mai mică este deziluzia exprimată de multe publicaţii din ţările musulmane care susţin răscoala contra regimului Assad. Atât unele ziare turceşti, cât şi cele din emiratele din Golf consideră că dictatorului i s-ar fi acordat permisiunea de a-şi continua cu impenitenţă vărsările de sânge, în timp ce poporul sirian îşi vede înşelate speranţele într-o intervenţie occidentală. Ceea ce ar putea avea urmări dezastruoase, devreme ce iranienii se vor vedea încurajaţi să-şi producă bombele atomice şi să-şi continue, împreună cu varii organizaţii teroriste, şiite ori sunite, acţiunile destabilizatoare din regiune.