Perspectiva post-electorală şi criza economică

Actualul guvern, condus de Emil Boc, a făcut ce a putut, în limitele prerogativelor sale reduse, pentru a reduce cheltuielile cu salariile şi a respecta ţinta de deficit bugetar convenită cu FMI.

Rămîne de văzut dacă la finele anului ţinta va fi cu adevărat atinsă, aşa cum a declarat ministrul de Finanţe, Gheorghe Pogea, dar, după alegeri, România nu îşi poate permite să continue starea de instabilitate şi trebuie să examineze cu toate seriozitatea proiectul de continuare a măsurilor de austeritate.

Numitorul comun al programelor de guvernare care vor putea fi aplicate, mai liberale sau mai puţin liberale, va fi însă acordul cu FMI, care presupune reducerea semnificativă a cheltuielilor cu salariile în structura bugetului în următorii trei ani.

Nimeni nu ignoră aceste lucruri. Mircea Geoană şi Crin Antonescu au aşezat subiectul instalării guvernului în primplan şi i-au conferit chiar o anumită solemnitate, deoarece au avantajul de a putea realiza rapid o majoritate guvernamentală. Totuşi, ei au trecut sub tăcere perspectiva mai puţină fericită a programelor de austeritate. Traian Băsescu, dimpotrivă, deşi a vorbit insistent despre nevoia imperioasă de a se continua reformele, a preferat să evite problema formării guvernului.

Totuşi, preşedintele Traian Băsescu a avut mereu în vedere acest lucru şi nu a ignorat că este punctul său slab. De aceea, în ultima săptămînă, ceva s-a schimbat în atitudinea sa.

Am putea chiar spune că lucrul cel mai spectaculos din ultimele zile nu este de fapt filmul din campania de acum cinci ani, ci faptul că preşedintele Traian Băsescu a dat de înţeles că după alegeri nu exclude cu totul varianta de a-l desemna pe Johannis premier.

„Varianta Johannis nu este de ignorat“ a spus Sever Voinescu. Desigur, nu a spus-o direct preşedintele, care poate oricînd să retracteze, dar totuşi e o schimbare majoră.

Preşedintele a lăsat aşadar pentru prima oară să se vadă că este cu adevărat îngrijorat de impasul politic în care se găseşte. Dacă va cîştiga alegerile şi va aborda relaţia cu Opoziţia în aceeaşi termeni inflexibili, şansele instalării unui guvern în decembrie sînt practic egale cu zero.

Este firesc acum ca toată lumea să se întrebe pe ce se bazează de fapt preşedintele. Dacă va cîştiga alegerile, cum va reuşi el să stimuleze constituirea unei majorităţi?

Mizează el oare pe aceeaşi tactică din 2004, atunci cînd a reuşit să rupă alianţa dintre PSD şi PC şi să alcatuiască o surprinzătoare majoritate? Va mai miza iarăşi preşedintele pe varianta cea mai puţin probabilă (dar nu imposibilă)?

În orice caz, s-a văzut că preşedintele a dat deocamdată un indiciu firav că ar putea avea în vedere şi altă variantă. E o dovadă de realism, dar şi una de slăbiciune.

Autor : Horaţiu Pepine
Redactor : Ovidiu Suciu