1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Perplexităţile Apusului

Războiul din Siria riscă să contamineze întreaga regiune cu morbul destabilizării politice şi al violenţei armate fără ca planul unei intervenţii să se contureze vizibil.

De ce stau occidentul şi comunitatea internaţională în expectativă, de ce rămîn ele pasive faţă de războiul din Siria care ameninţă să se extindă în întreaga regiune mai cu seamă după atentatul din Turcia? Un posibil răspuns poate fi aflat în paginile cotidianului FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG. După ce deplînge perplexitatea occidentului în faţa măcelului sirian, comentatorul porneşte în căutarea cauzelor acestei „neputinţe” de a interveni. Assad sprijinit de ruşi nu face nici un pas înapoi, iar în tabăra rebelilor sporeşte numărul jihadiştilor care nu au nicidecum de gînd să instituie în locul actualei dictaturi un stat democratic urmărind cu sabia trasă, impunerea unei ordini islamiste. Aceasta fiind situaţia, ezitările occidentului de a le furniza arme rebelilor sunt justificate, deduce comentatorul ajungînd la concluzia că Siria a devenit scena mai multor războaie de substituţie.

Pe drept cuvînt, de vreme ce aviaţia israeliană atacă obiective siriene, Hisbollah-ul ameninţă Libanul iar Turcia devine ţinta unor noi atentate, relevă BADISCHEN NEUESTEN NACHRICHTEN, amintintu-le cititorilor că Bashar al Assad a avertizat ameninţător, dintru început, asupra spectrului extinderii conflictului dincolo de frontierele ţării. Atentatul din localitatea turcă Reyahnli demonstrează că dictatorul sirian nu se sfieşte să treacă de la vorbe la fapte, sporind presiunile atît asupra Washingtonului cît şi asupra Moscovei de a nu mai sta cu mîinile în sîn, în timp ce Orientul Mijlociu se destabilizează tot mai primejdios. Riscul, devenit iminent, obligă Statele Unite şi Rusia să afle o soluţie diplomatică, crede DE VOLKSKRANT, menţionînd că o intervenţie militară ar mări potenţialul de contaminare al acestui sîngeros război civil.

Premizele există. Activităţile belicoase ale kurzilor militanţi din nordul Siriei, care se dau drept susţinători ai lui Assad, fac aproape incalculabile consecinţele politice ale conflictului. Din acest motiv, KÖLNER STADT ANZEIGER recomandă liderilor turci să-şi păstreze calmul şi să renunţe, oricît de greu le-ar fi, la riposte armate. Imperativul de moment este reţinere şi cumpătare, calităţi de care Turcia trebuie să dea dovadă şi în calitatea ei de factor stabilizator în regiune.

Deşi în foarte mică măsură, cele două virtuţi par a fi determinat şi opţiunea la urne a pakistanezilor care, în istoria lor postbelică, au avut parte de doar două tipuri de lideri: generali pucişti sau premieri „resuscitaţi”, notează SÜDDEUTSCHE ZEITUNG.

De astă dată, alegătorii au mizat pe al doilea tip uitînd că Sharif are la activ deja două mandate şi că nimeni nu a vărsat o lacrimă cînd în 1999 a fost dat jos în urma unui puci, punctează TAGESZEITUNG. Totuşi, faptul că în pofida urii şi a terorii răspîndite de Talibani, pakistanezii s-au prezentat la vot, este un act de curaj care se cere menţionat, atrage atenţia NEUE OSNABRÜCKER ZEITUNG, apreciind  că pentru prima oară în ultimii 66 de ani, un guvern civil predă ştafeta puterii unui succesor legitim, democratic ales. Mai reticent este cotidianul DIE WELT care se teme de creşterea influenţei clerului conservator după retragerea aliaţilor occidentali din regiune, în 2014. Dat fiind statutul de putere nucleară a ţării, occidentul trebuie să rămînă foarte vigilent.

Vigilenţi şi decişi să curme răul din rădăcină par a fi liderii aşa numitului G 7 în tentativa, demult scadentă, de a veni de hac oazelor fiscale, sesizează ziarul francez LA CROIX. In schimb spaniolii, sătui să tot strîngă cureaua au ales drept slogan al mişcărilor lor protestatare, trecerea de la consternare şi indignare la rebeliune, anunţă EL PERIODICO.

Pe fundalul unei nervozităţi electorale în creştere în Germania, dar şi al recrudescenţei populismului în întreaga Europă, NEUE ZÜRCHER ZEITUNG se apleacă din nou asupra relaţiei dintre romi şi imigraţia din motive de sărăcie. Cotidianul elveţian detabuizează unul din sloganurile preferate ale verzilor şi grupărilor stîngiste care vîntură idealul nomadismului, specific acestei etnii, ideal care ar trebui respectat de către occidentalii sedentari. Or, romilor care imigrează trebuie să li se acorde înainte de toate nu dreptul de a se aşeza temporar unde le place ci dreptul de a lupta împotriva sărăciei. Doar cînd sărăcia va fi eradicată, problema „romă” va dispărea din agenda actualităţii