1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Perpetuum-ul groazei

Nu trece an fără să apară un nou prilej de zguduire a încrederii românilor în sistemul lor medical.

default

Cazul bebeluşului uitat în incubator, cazul bătrânului de la Slatina mort pe drumurile între spitale sau, în urmă cu trei ani, nefericita dispariţie a unei mame operate prin cezariană.

Începem săptămâna cu o nouă povestire de groază din lumea spitalelor româneşti: două femei, printre care prim-solista Operetei din Bucureşti, Amelia Antoniu, au fost victimele unei infecţii nosocomiale la spitalul CFR 2 din Bucureşti, unde fuseseră internate pentru intervenţii chirurgicale de rutină.

Desigur că mass-media exploatează subiectul, şi o face justificat, dar fără speranţa de a extrage o concluzie clară. Din nou este indicată subfinanţarea gravă a sistemului, din nou preşedintele Colegiului Medicilor din România avertizează asupra numărului insuficient de specialişti prezenţi în sistem, din nou responsabilii politici susţin că anomaliile fuseseră deja detectate, dar soarta nefericită a lovit din nou, din nou şi din nou...

Deja de ani buni astfel de cazuri ajung periodic în atenţia publicului larg. Deşi o populaţie întreagă a fost eficient conştientizată în privinţa carenţelor spitalelor, deşi politicienii ştiu să promită, totuşi, nimic nu se schimbă.

Spre deosebire de învârtelile complexe din sistemul energetic sau afacerile drumarilor, în sistemul medical românesc nu există un nod gordian de tăiat.

Statul român este adeptul unui sistem de asigurări medicale pe principiul “puţin tuturora”, dar visteria publică nu a fost niciodată plină, iar banii veniţi din asigurări nu au fost niciodată îndestulători pentru a pune pe picioare spitalele dărăpănate ale regimului comunist.

Asistenţa medicală este cel mai scump serviciu disponibil în lumea modernă şi înghite resurse umane şi financiare imense. Din nimic nu se poate naşte nimic, iar puţinul nu poate zămisli decât precaritate. Aceasta este starea de fapt a sistemului medical românesc.

Situaţia din spitalele româneşti poate fi influenţată doar de trei factori: cantitatea contribuţiilor cetăţenilor-beneficiari, strategia statului de a gospodări cheltuielile şi atitudinea personalului medical.

Românii vor rămâne încă mulţi ani de acum înainte cei mai săraci europeni. Adăugăm la asta proverbiala incompetenţă a politicienilor care administrează sistemul. Singura speranţă de schimbare pe termen mediu vine dinspre medici.

Dezastrul prezent din sistemul medical de stat este pe placul unei bune părţi a breslei medicale din România, întrucât redirecţionează o bună parte a pacienţilor către acea stufoasă reţea de clinici private în care statul se intersectează cu privatul în persoana medicului şef de clinică de stat şi şef de clinică privată.

Decăderea unora înseamnă înavuţirea celorlalţi, iar boierii halatelor albe nu vor renunţa prea curând la aceste privilegii. Situaţia din spitalul CFR 2 Bucureşti era cunoscută întregului personal medical de acolo. Cu toate acestea, niciun halat alb nu a protestat public.

Dar există vreo speranţă de schimbare grabnică a sistemului medical românesc? Probabil că da: atâta timp cât speranţa nu se va cumpăra de la farmacie.

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Ovidiu Suciu