1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Pericol mare, la orizont

„Ruptură în axă”. Astfel cotidianul FAZ o analiză consacrată consecinţelor deosebit de pernicioase pentru întregul sistem de securitate occidental cu care s-a soldat deteriorarea relaţiilor turco-israeliene.

default

Deriva turcească, explicată grăbit şi expediată comod în vest ca urmare a unei prezumtive greşeli a UE, care n-ar fi acceptat destul de rapid aderarea Ankarei a fisurat flancul sud-estic al alianţei nordatlantice.

Abandonarea aliaţilor occidentali şi orientarea tot mai insistentă a Ankarei spre Iran şi alte regimuri şi mişcări extremiste din Orientul Mijlociu cu ambiţii nucleare n-a provocat însă doar fracturarea axei defensive apusene din regiune. Ci mai adaugă poate ultima picătură de apă grea paharului oricum plin până la refuz cu necazuri strategice apusene.

Ce-a făcut plin ochi acest pahar se ştie. L-au umplut grijile afgano-pakistaneze; alarma iscată de rapida finalizare a programului nuclear al Teheranului; un conflict israeliano-palestinian ce nu dă semne să poată fi rezolvat; precum şi mai ales incapacitatea Americii de a rezolva pericolul terorismului islamist. Acumularea tuturor acestor riscuri majore chiar şi luate în parte ameninţă acut să determine revărsarea acestui pahar şi iscarea unui nou cataclism de proporţii globale.

Or, elita aflată la conducerea SUA nu pare să realizeze proporţiile primejdiei. Ce-i drept, Casa Albă a trecut recent la oarecari manevre politice şi militare, menite să încerce să stingă incendiul care a început să cuprindă pe la toate colţurile edificiul dintotdeauna instabil al Orientului Mijlociu. În dosul şefului diplomaţiei de la Ierusalim americanii l-au trimis la Ankara pe un demnitar social-democrat al statului evreu cu misiunea de a sonda eventualitatea reluării dialogului turco-israelian. Iar la comanda trupelor internaţionale a fost trecut David Petraeus, veşnicul pompier însărcinat să scoată pentru administraţia americană castanele din foc.

Deşi salutare la prima vedere, aceste demersuri tardive nu fac decât să complice situaţia întrucât întăresc şi la Ierusalim şi aiurea impresia unei Americi slabe, prea dezbinate şi prea puţin capabile sau doritoare să-şi mai susţină aliaţii ferm şi necondiţionat.

În lipsa unui consistent proiect strategic, sau al unei viziuni coerente preşedintele american se rezumă să aplice tactici de circumstanţă. Or, ele nu vor putea rezolva în veci dilema creată de faptul că talibanii se bucură de pildă de susţinerea serviciului secret pakistanez. Ele nu vor convinge Teheranul să renunţe la fabricarea bombei atomice. Şi nici nu vor fi în stare să consolideze capacitatea forţelor moderate din lumea arabă de a rezista asaltului islamist al unor organizaţii teroriste şi extremiste precum Hamas şi Hizbullah, pe care degringolada israeliană în Gaza şi anemia generală a vestului le încurajează masiv.

Dacă oboseala, confuzia şi abulia occidentală, alimentate de pacifism, de relativism cultural, de egoisme naţionale şi de criza economică se vor mai prelungi, marele pericol de la orizont se va concretiza într-un mod cumplit. Dar preţul înlăturării lui va risca atunci să fie cu adevărat enorm.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Medana Weident