Pepiniera de copii

Tot soiul de oficiali străini au somat de-a lungul ultimilor patru ani autorităţile române să ia măsuri concrete împotriva corupţiei şi a funcţionarilor corupţi. Corupţia a crescut însă, iar oameni ai PSD aflaţi în centrul scandalurilor de corupţie au prosperat. Măsurile cerute imperativ şi insistent din afara ţării nu au fost luate de către autorităţi.

Iată însă că în domeniul adopţiilor internaţionale, avem de-a face cu reacţii politice mult mai spectaculoase. În urma scandalurilor internaţionale, declanşate tot de către mass-media, care demonstrau că în spatele adopţiilor internaţionale stau organizaţii axate exclusiv pe profit, Uniunea Europeană a cerut insistent reorganizarea sistemului de protecţie a copilului în România. Baroneasa Emma Nicholson, raportor european pentru ţara noastră, a fost tranşantă, atacând dur guvernul de la Bucureşti până când a obţinut impunerea unui moratoriu asupra adopţiilor internaţionale. Adopţiile au fost astfel stopate teoretic, până la reorganizarea legislaţiei în domeniu. Anul acesta, noua lege înaintată Parlamentului este drastică, interzicând practic adopţiile internaţionale pe viitor. Toate acestea sunt însă măsuri de suprafaţă. Deoarece în ciuda tuturor restricţiilor impuse, adopţiile internaţionale au continuat, în mare secret. În ultimii 14 ani, de fiecare dată când adopţiile au fost suspendate, s-au găsit portiţe de ocolire a legii. La fel ca şi în timpul ultimului moratoriu, sute şi mii de copii au fost adoptaţi în străinătate prin tot felul de proceduri speciale şi excepţii de la reguli, cu concursul unor înalţi funcţionari publici corupţi. Guvernul Năstase a făcut pe plac Uniunii Europene adoptând legile cerute, însă se străduieşte să facă pe plac şi Statelor Unite, Spaniei, Israelului şi Italiei, de unde au venit cereri oficiale de a permite în continuare adopţia internaţională. Trebuie să înţelegem însă că acest joc dublu are loc în principal din cauza lobby-ului foarte puternic întreţinut de oameni politici din ţările mai sus menţionate. Ultimele transporturi de copii în afara ţării au fost avizate de Guvernul României, iar pentru fiecare copil în parte a intervenit personal câte un politician străin. Senatori americani, euro-parlamentari, personalităţi marcante ale vieţii politice din Italia şi Spania – toţi aceştia s-au deplasat la Bucureşti şi au menţionat fiecare copil în parte, pentru a mijloci adopţia într-o ţară străină.

Regulile acestui lobby sunt foarte simple. Există firme specializate în astfel de operaţiuni, care încasează mari sume de banii de la clienţii lor, angajând o campanie agresivă în direcţia comandată. Fie că este vorba de domeniul petrolului, al armamentului, al politicului sau al adopţiilor internaţionale. Clientul comandă iar firma execută. Parte a acestui lobby eficient sunt şi manifestaţiile cu care a fost întâmpinat Adrian Năstase la Washington, dar şi introducerea în discuţiile oficiale cu premierul român a subiectului adopţiilor. Se adaugă aici nenumăratele reclame apărute prin ziare şi alte manifestări de la Bucureşti. Eficacitatea acestui lobby este înspăimântătoare, deoarece ea dezvăluie sumele mari de bani puse în joc de către beneficiari – agenţiile care intermediază adopţii internaţionale. Unele agenţii mai sunt încă conduse de persoane investigate de către autorităţi pentru trafic de copii. Aceleaşi persoane care în urmă cu câţiva ani cutreierau România în lung şi-n lat cumpărând copii direct de la familii care mureau de foame, şi vânzându-i rapid în parcul din faţa tribunalului, sunt brusc interesate de soarta copiilor români. Cu siguranţă că aceste amănunte nu sunt cunoscute de electoratul politicienilor care fac acum lobby în sprijinul adopţiilor internaţionale. Cunoscând dramele pe care le lasă în urmă traficul cu copii din România la adăpostul adopţiilor internaţionale, aceştia s-ar putea răzgândi rapid, măcar din motive pur electoral.