Pentru recuperarea statului de drept

Preşedintele a cîştigat alegerile cu un program politic axat pe combaterea corupţiei şi pe eliberarea instituţiilor statului de presiunile politice. Poliţia, serviciile secrete, administraţia publică şi nu în ultimul rînd Justiţia au suferit imixtiuni politice care le-au deturnat adesea de la misiunea lor constituţională. Formularea aceasta generală include fraude muşamalizate de Poliţie sau de Parchet, avize obţinute prin trafic de influenţă sau în sfîrşit hotărîri judiciare luate sub presiune. Hotarîrile greşite şi părtinitoare ale Curţii Constituţionale intră, de asemenea în aceaşi sferă de fapte. Proiectul preşedintelui Traian Băsescu este vast, dar este vital pentru societatea românească. Reformă economică s-a făcut cu chiu cu vai, privatizarea a avansat mult în ultimii ani, dar în ce priveşte anumite chestiuni sensibile instituţiile statului au fost subordonate unei stricte comenzi de partid, fiind incapabile să-şi exercite corect activitatea.

Preşedintele Băsescu a rostit în mod apăsat aceste lucruri în campania electorală şi acest fapt i-a adus cîştig de cauză. De aici înainte însă Preşedintele va trebui să dovedească că poate, spre deosebire de alţi politicieni, să străbată distanţa uriaşă, aici în România, dintre vorbe şi fapte.

Începutul a fost făcut. După cîteva zile de la instalare a lansat mesaje foarte sonore. A fost la SRI unde a cerut ofiţerilor de informaţii să contribuie la depistarea marilor corupţi. A fost apoi la Ministerul Administraţiei publice şi Internelor unde a rostit de asemenea un mesaj foarte apăsat şi lipsit de orice echivoc. “Vă asigur, a spus preşedintele, că am un gust amar atunci cînd văd capturarea unui funcţionar care a luat mită 600 de euro în timp ce despre marile devalizări nu se aude nimic”. Ce se va întîmpla din acest punct de vedere în România este esenţial. Vor reacţiona instituţiile statului la aceste îndemnuri verbale? Va fi suficientă campania aceasta retorică chiar dacă ea sună foarte convingător?

În instituţiile româneşti există, neîndoielnic, oameni care ar fi fericiţi să fie liberi să-şi exercite misiunea chiar sau mai ales împotriva unor demnitari extrem de bogaţi şi de influenţi. Dar au învăţat din generaţie în generaţie că acest lucru este nesănătos. Există un reflex al funcţionarului public sau magistratului de a se apleca în faţa puterii, de a fi prudent şi prevenitor cu cei care i-ar putea pune în pericol cariera.

Traian Băsescu le-a spus tuturor că le va asigura de aici înainte imunitatea deplină. Vor considera însă ei că aceste garanţii sînt suficiente? Este clar că este nevoie de un precedent puternic şi convingător, de un exemplu care să-i dezinhibe pe oameni şi să continuie apoi să funcţioneze fără teamă.

Apoi este de bănuit că nu doar frica sau servilismul tradiţional au contribuit la subordonarea politică a instituţiilo, ci şi complicitatea calificată. Aşadar ar fi probabil necesar ca, împreună cu îndemnurile retorice, Preşedintele să provoace schimbări importante de personal.