1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Pentru o mai riguroasă administrare a alegerilor

Incertitudinea privitoare la numărul real al alegătorilor ar putea fi rezolvată printr-o reformă simplă, cu numeroase avantaje.

S-a remarcat în mai multe rânduri că numărul de alegători pe care îl comunică Autoritatea Electorală Permanentă prezintă o nepotrivire greu de explicat. Numărul total al alegătorilor înscrişi pe listele permanente pare să fie mult mai mare decât ar îngădui datele oficiale privitoare la numărul total al populaţiei şi al diferitelor categorii de vârstă.

Ce-i drept, nu avem la dispoziţie datele cele mai precise, dar putem face totuşi câteva calcule relevante. Putem scădea din numărul total al populaţiei comunicat de INS, numărul copiilor sub 15 ani obţinut tot din aceeaşi statistică şi obţinem astfel un număr mult mai mic al cetăţenilor cu drept de vot decât pretinde AEP. Dacă am adăuga şi pe cei cuprinşi între 15 şi 18 ani, numărul ar fi şi mai mic. Din aceste socoteli ar rezulta că diferenţa se găseşte în străinătate. Astfel am obţine un surplus de aproximativ 2,2 milioane de cetăţeni români cu drept vot, care s-ar afla poate în diferite ţări ale lumii.

La prima vedere imaginea e nu doar plauzibilă, dar şi conformă cu ceea ce ştim despre dimensiunea emigraţiei româneşti recente. Atâta doar că AEP oferă date privitoare exclusiv la cetăţenii din ţară. Pe site-ul instituţiei (http://www.roaep.ro/) a fost publicat în luna mai un comunicat care conţine trimiteri la tabele detaliate cu toţi alegătorii grupaţi pe localităţi şi categorii de vârstă, inclusiv cei care împlineau 18 ani la data alegerilor europene. Nu există absolut nicio referire la cetăţenii români aflaţi în străinătate, care sunt înscrişi pe listele electorale suplimentare (vezi MAE, „Ghidul alegătorului”). Totuşi datele oficiale AEP ( 18.226.995 alegători la data de 16.05.2014) par să cuprindă şi pe unii dintre cei care nu se mai găsesc în ţară, căci altfel ar fi un număr prea mare raportat la datele ultimului recensământ.

Ce concluzii am putea trage de aici? Am putea presupune că recensământul este greşit sau că lista electorală permanentă conţine erori, în sensul că îi cuprinde şi pe cei care au plecat de multă vreme în străinătate, dar continuă să figureze cu domiciliul stabil în localitatea de origine. Acest lucru este posibil, mai ales că nimeni nu s-a grăbit să-şi anunţe plecarea la biroul de evidenţă al populaţiei sau la primărie.

Dar, oricare ar fi explicaţia, e clar că ne aflăm într-o situaţie de mare incertitudine. Subiectul nu este nou, căci din vara lui 2012 încoace s-a vorbit enorm despre posibilitatea amplificării ilicte a numărului de alegători, cu scopul de a invalida un referendum cu prag de participare. Dar de atunci nu s-a făcut nimic. Noua administraţie PSD se complace exact în incertitudinea care părea să caracterizeze administraţia PDL.

Dar contează oare aşa de mult numărul de alegători? La prima vedere, el este cu totul indiferent la alegerile fără prag de participare şi numai statistica prezenţei la urne ar avea de suferit. Totuşi exactitatea administrativă ar fi dezirabilă, căci ea ar elimina toate suspiciunile privitoare la frauda electorală. De peste 20 de ani încoace nu au existat alegeri la care să nu fie reclamate fraude enorme. Moralmente, aceste suspiciuni sunt apăsătoare şi minează încrederea în democraţia electorală. Or, cel mai bun lucru ar fi ca aceste suspiciuni să nu mai fie pur şi simplu posibile, ceea ce pretinde o administrare mult mai riguroasă a alegerilor.

Soluţia cea mai simplă şi cea mai sigură ar fi însă, aşa cum am mai arătat, ca listele permanente - atât de nesigure şi atât de greu de refăcut în condiţiile româneşti - să fie înlocuite cu listele celor care se înscriu voluntar. Cine vrea să voteze să se înscrie în prealabil pe o listă elctorală, eventual cu 6 luni înainte de data alegerilor. S-a spus că o astfel de măsură ar limita dreptul de vot, căci ar fi destule persoane care, dintr-un motiv sau altul, nu s-ar putea înscrie. E un argument slab. Cu un absenteism de aproximativ 50% în medie, bine consolidat, e neserios să invoci accidentele care ar împiedica pe unii să exprime explicit dorinţa de a vota. În România, cine vrea să voteze ştie bine acest lucru cu mult timp înainte, aşa cum reiese şi din sondajele de opinie.În plus, nimeni nu este obligat să voteze, chiar dacă s-a înscris pe listele electorale. Iar cine nu a făcut-o cu câteva luni înainte înseamnă că nu pune mare preţ pe alegeri.

Înscrierea prealabilă pe o listă electorală mai are însă un avantaj enorm, neglijat iarăşi din motive neclare. Procedeul permite adoptarea votului prin corespondenţă într-o formă unitară atât pentru cei din diaspora, cât şi pentru cei din ţară. La un moment dat, guvernul precedent a renunţat la un proiect de lege privind votul prin corespondenţă (iniţiat de T. Baconschi), poate tocmai pentru că el impunea, din punct de vedere tehnic, procedura înscrierii prealabile pe o listă electorală. Cei din diaspora erau nevoiţi să se înscrie pe liste şi ceilalţi nu. Dar dacă s-ar adopta procedeul pentru toată lumea, condiţiile ar fi egale şi s-ar rezolva astfel şi marea revendicare a românilor din străinătate.