1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Pentru criza codului silvic există o singură soluție

Riscul este ca o dezbatere despre administrarea pădurilor și despre efectele monopolului în economia forestieră să fie deturnat într-o dezbatere pseudo-polițienească despre reuniuni secrete și lobby-uri ilicite.

Există o singură soluție cu adevărat democratică pentru rezolvarea acestei dispute care a luat un aspect nesănătos. Primul-ministru și Președintele care nutresc perspective diferite privitoare la codul silvic ar trebui să dezbată acest subiect la televiziune. E adevărat că președintele s-a exprimat atunci când a trimis legea înapoi la Parlament, iar Parlamentul la rândul său se va exprima, având putința de a respinge solicitarea. Dar subiectul a ieșit din aceste cadre și a prilejuit proteste de stradă alimentând un curent de opinie cu potențial negativ. Comunicarea instituțională s-a vădit insuficientă lăsând unghiuri ascunse și dând prilej la tot felul de suspiciuni. Din acest motiv, se simte nevoia acută a unei dezbateri publice, a unui dialog transparent de natură să expună, fără subterfugii, pozițiile fiecăruia dintre cei doi actori.

Desfășurarea de până acum nu lasă nicio speranță. Premierul a insinuat existența unui trafic de influență în anturajul președintelui, iar președintele a declarat pe un ton mai ferm ca niciodată că nu va tolera o revenire la ”nivelul inacceptabil de jos” al campaniei electorale. În plus, a cerut SRI-ului să examineze acuzațiile cu toată seriozitatea. Dar riscul cel mai mare este ca o dezbatere despre administrarea pădurilor și despre efectele monopolului în economia forestieră să fie deturnat într-o dezbatere pseudo-polițienească despre reuniuni secrete și lobby-uri ilicite. Totul a dobândit un aspect aberant. Deputații au dreptul firesc, ba uneori și datoria de a se informa cât mai bine și de a afla punctele de vedere ale unor companii cu operații semnificative în România. Faptul că unii sau alții au purtat discuții cu reprezentanții unei companii nu poate intra în sfera suspiciunilor. Cum poți legifera dacă nu cunoști economia și punctele de vedere ale celor direct afectați? Pe de altă parte, președintele Iohannis respinge aceste acuzații într-un mod impropriu. E nerelevant ce va spune SRI-ul. De la o discuție de principiu cu reprezentantul unei companii și până la decizia de legiferare este un drum lung și nu se pot stabili conexiuni valabile. Realitatea este că SRI nu va putea dovedi nici ca a fost, dar nici ca nu a fost trafic de influență, cu exceptia situației, puțin probabile, în care va descoperi un caz neechivoc de mită.

Totul este o pură retorică, fără urmări. Președintele Iohannis nu are nevoie să-și probeze inocența. Nu onestitatea sa este aici în discuție, chiar dacă unii i-au pus-o la îndoaială. În discuție este natura argumentului pe care l-a formulat. Președintele este chemat acum pur și simplu să-și explice mai bine propria poziție. Deocamdată președintele a publicat un document primit de la Consiliul Concurenței, căutând astfel să arate, indirect, care este adevărata sursă a argumentației sale din solicitarea trimisă Parlamentului. Un aspect extrem de interesant și pe care Președintele l-a menționat în treacăt este însă faptul că acest organism a trimis acest document către Președinție din proprie inițiativă. ”Consiliul Concurenței - a declarat președintele înaintea plecării la Roma - ne-a trimis un document, fără să i se fi cerut,…”. Reiese de aici că cineva din interiorul acestui organism veghea atent la desfășurarea faptelor și a căutat să preîntâmpine o anumită evoluție. Or, când cineva face exces de zel are un interes deosebit.

Punctul de vedere al Consiliului Concurenței nu este însă de natură să închidă discuția. Căci dacă impunerea unor cote de exploatare ar fi juridic inadmisibilă, ar rămâne de discutat dacă preocuparea care a stat la baza acestei soluții legislative este legitimă. Așadar dezbaterea nu e despre trafic de influență, ci despre protecția pădurilor. Nu există acum cale mai bună pentru a limpezi situația decât o dezbatere televizată.

Primul-ministru, la rândul său, va fi nevoit să renunțe la arma aluziilor insidioase și să arate de ce punctul său de vedere este mai bun. Căci problema adevărată nu stă în lobby-ul unei companii (care își apără, în definitiv, interesele), ci în calitatea soluțiilor legislative și a argumentației mobilizate. În acord cu semnele timpului pe care îl trăim și cu aspirațiile tot mai largi către o democrație participativă, demnitarii cei mai înalți ai statului ar trebui să dezbată acest subiect, față în față, la televiziune. Jocul acesta al replicilor și contrareplicilor lansate de la distanță, practicat prea mult în trecut, a devenit deja inadmisibil.