Pentru cine a fost compusă ultima partitură Standard and Poor's?

Întâi de toate, există, înainte de summitul UE de la Bruxelles, un ultimatum pe care liderii-motoare ale Europei îl pot exploata pentru a convinge restului maşinăriei că, dacă lucrurile nu se mişcă - şi, anume, acum - întreaga şandrama se prăbuşeşte. Apoi: politicenilor care presează pentru o agenţie de rating europeană le-a mai venit o găleată de apă la moară.

Pe de altă parte, maniera globală (sau de-a valma) în care a operat, săptămâna aceasta, Standard and Poor's, sancţionând uniform, ca pe vremea lefurilor din întreprinderile comuniste, nu are darul de a credibiliza demersurile unei instituţii de la care se aşteaptă orice altceva decât să fie încă un actor pe o scenă politică şi aşa prea aglomerată şi înfierbântată.

În fine, suferă la capitolul realism evaluarea fondului european de salvare, cât timp acesta încă se mai află în sala de naşteri.

Despre acel prim argument la care ne-am referit scrie, de altfel, şi Neue Zürcher Zeitung:

"Avertismentul paznicilor bonităţii ar trebui să fie un serviciu de pe urma căruia tandemul Merkozy ar face bine să profite, forţând introducerea soluţiilor pentru depăşirea crizei; altfel, o prăbuşire necontrolată este inevitabilă, cu sau fără comentariile agenţiilor de rating".

Magyar Nemzet se face vocea - din "periferia Mitteleuropei" - a acelora care pledează pentru o agenţie independentă europeană şi o face radical, cerând "interzicerea evaluării statelor".

Hamburger Abendblatt explică de ce: "Agenţiile de rating care, pe vremuri, ofereau certificate de igienă, nu mai sunt detectoare de incendii, ci aruncătoarte de flăcări, au trecut de la stadiul de arbitru la cel de jucător. Criticile la adresa politicilor europene sunt întemeiate, dar liderii politici trebuie să se ocupe nu numai de rezolvarea crizei, ci şi de spargerea oligopolului agenţiilor de rating", conchide cotidianul hanseat.

Mult mai moderat sună, de la Londra, The Times: "Să nu împuşcăm mesagerul - dar motive de scepticism şi reformat agenţiile de rating există destule".

De la Viena, în schimb, Die Presse strigă "Deşteptarea, Europa!", pentru că "încă nu e prea târziu pentru guvernele europene să îşi dea seama că nu agenţiile de rating le sunt problema reală, ci propria lipsă de curaj". Pe nemţeşte, ziarul austriac vorbeşte despre soluţia numită "Ordnung", invocând "disciplina bugetară (...) care nu e neapărat plăcută sau comodă, dar e mai eficientă decât tirania resentimentelor şi capcana teoriilor conspiraţioniste".

În acelaşi context, măsurile adoptate la Roma vin să ucidă încă un mit, cel promovat de separatiştii padanezi din Lega Nord: sistemul de pensii nu este intangibil. Dar, observă Süddeutsche Zeitung, prima schimbare majoră adusă de Guvernul lui Mario Monti este vizibila reformă a dezbaterii politice. "Ne dezobişnuiserăm, deja, după toţi aceşti ani cu Berlusconi", admite ziarul bavarez.

La Berlin, cancelara Angela Merkel pregăteşte compromisuri pentru Nicolas Sarkozy, notează Die Welt pe prima pagină, chiar dacă, scrie acelaşi ziar în pagina a patra, adversarii de la Paris ai preşedintelui îl acuză că duce Franţa spre o înfrângere prin knock-out.

De Volkskrant, din Amsterdam, îi acuză pe criticii lui Sarkozy, incapabili să constate sau să admită că "Germania chiar este vioara întâi a Europei" şi că, până acum, "au oferit Franţei rolul de solist pentru că ei, germanii, duceau în cârcă acea vinovăţie istorică".

Între timp, Merkel nu pare impresionată de ameninţările agenţiilor de rating, titrează Frankfurter Allgemeine, sub o fotografie sugestivă: zgârie-norii din Manhattan, pierduţi într-o ceaţă din dosul căreia americanii fac pe mai departe ceea ce, de altfel, le place mult: cataloghează şi ierarhizează. De fapt, nu sunt chiar americanii cei pentru care orice competiţie sportivă naţională este nici mai mult nici mai puţin decât "The World Series"?

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Ovidiu Suciu