1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Pe voia alegătorilor

Preferă alegătorii în vremuri grele mari coaliţii la guvernare? Deşi Germania este mai puţin afectată de criză decît restul statelor UE, această formulă , în deja probata ipostază negru-roşu, se bucură de popularitate.

O fantomă bîntuie prin Europa, cea a marii coaliţii, parafrazează LA STAMPA celebrul adagiu marxist. Ziarul italian crede că şi Germania ar fi sucombat (aidoma ţărilor meridionale) formulei mariajului forţat a două partide care prin programul lor nu par predestinate să fie de aceeaşi parte a baricadei. Moda acestei căsătorii din interes ar fi sedus şi nordul auster, mai exact Olanda, Austria şi chiar Belgia care, după cele 500 de zile de inexistenţă a unui guvern, a pus pe masă un executiv „fritto mistor”, apt să ţină la depărtare forţele politice radicale.

După flirt-ul cu ecologiştii, care promitea un mariaj mai pasional dar pîndit în acelaşi timp de evoluţii imprevizibile, creştin-democraţii şi fraţii lor din Bavaria, creştin-socialii, au optat în favoarea unei soluţii deja de două ori verificată în istoria Republicii Federale: marea coaliţie cu social-democraţii. Zarurile au fost aşadar aruncate deşi abia miercuri, 23 octombrie vor avea loc negocierile propriu zise în vederea alcătuirii marii coaliţii.

Un avantaj al formulei negru roşu este deja indiscutabil: opoziţia va fi mică, ceea ce le va rezerva un mai mare spaţiu de manevră celor doi parteneri la guvernare, dă de înţeles FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG. Şi un plus de stabilitate, adaugă SÜDDEUTSCHE ZEITUNG, întrevăzînd totuşi la orizont şi spectrul unei destrămări a marii coaliţii în preajma viitoarelor alegeri, prin 2016, cînd vor fi aduşi în discuţie succesorii Angelei Merkel şi candidaţii social democraţi la funcţia de cancelar.

Dar pînă atunci mai sunt unele oprelişti de trecut, sugerează LAUSITZER RUNDSCHAU, amintind că potrivit unui dicton german, diavolul se ascunde în detalii. Unul din merele discordiei între cei doi viitori parteneri de guvernare este salariul minim. Dacă social-democraţii îşi vor impune soluţia, şi anume remuneraţia de 8,50 de euro pe oră a lucrătorilor, DIE WELT prevede pierderea a pînă la un milion de locuri de muncă.

Rareori după o dispută pot fi distinşi cu atîta claritate perdanţii şi învingătorii, cum s-a întîmplat în cazul controverselor bugetare dintre republicani şi democraţi în Statele Unite. Obama şi democraţii săi nu au cedat, republicanii şi aliaţii lor din Tea-Party nu au obţinut nimic, notează TAGESZEITUNG din Berlin. De la Koblenz, RHEIN ZEITUNG este de cu totul altă părere. După cele peste 16 zile de înfruntări, învinse au ieşit Statele Unite ale Americii căci doar ideea că ele ar putea da faliment i-a făcut pe investitorii din China, Brazilia şi de aiurea să se întrebe dacă dolarul mai poate constitui o moneda de referinţă pentru întreaga lume. Supansul interminabil nu a rămas lipsit de urmări: s-a instalat o neîncredere latentă, pe termen lung probabil chiar o diminuare a rolului dolarului, poate chiar o devalorizare a acestuia. Aşa încît nici pentru locatarul Biroului Oval nu există temeiuri de jubilaţie.

Cu atît mai mult cu cît compromisul stabilit expiră în trei luni, ceea ce promite o reluare a confruntărilor dintre democraţi şi republicani, acestora din urmă fiindu-le mai pe plac un faliment al Americii decît aşa-zisul „Obamacare” scrie LANDESZEITUNG. Nu puţini dintre republicani trăiesc într-o lume în care, între altele, pe lîngă refuzul de a accepta legile evoluţiei ori modificarea globală a climei, ura faţă de Obama deţine funcţia unei filozofii. Singura speranţă este ca republicanii să se scindeze, într-o fracţiune fundamentalist-radicală şi alta moderată.

În fine, pentru FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG este cît se poate de limpede: dacă doar ura este cea care-i ţine uniţi pe republicani, atunci aceştia nu-şi mai pot merita statutul de a sluji America.