1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Pe urmele războiului la Mariupol

Războiul din estul Ucrainei a marcat puternic orașul-port la Marea Azov. Centrul este părăsit, situația nesigură. Fiecare al cincilea locuitor este un refugiat intern. Christian F. Trippe relatează din Mariupol.

Sediul Poliției la Mariupol

Sediul Poliției la Mariupol

Războiul s-a insinuat până în suburbiile din Mariupol: ziua e liniște, noaptea se trage. La șase kilometri de granița orașului se află linia de demarcație dintre separatiști și celelalte teritorii aflate, mai mult sau mai puțin, sub controlul guvernului de la Kiev.

Războiul din Donbas a lăsat urme în acest oraș-port. Fostul sediu al Poliției din centrul localității este acoperit de o pânză mare, care ascunde faptul că această clădire nu mai este funcțională, după ce numeroase birouri au fost incendiate.

"Mariupol este Ucraina" - se poate citi în patru limbi pe pânză: în ucraineană, rusă, engleză și greacă. Mariupol este o veche colonie comercială greacă, unde până în ziua de azi mai trăiesc 20.000 de greci. Sediul Poliției a fost ocupat în 2014 de separatiști, ulterior aceștia fiind alungați de luptători voluntari ucraineni din batalionul "Azov".

Centru părăsit

Dar eliberarea orașului nu a readus și normalitatea. Centrul pare abandonat, în plină vară, cu temperaturi ridicate și vreme frumoasă. Abia dacă se văd câțiva trecători. În jurul teatrului municipal, unde se joacă doar piese în limba rusă, își fac veacul niște motocilciști, în fața unei brutării. Taxiuri trec prin zonă, dar îi ignoră pe puținii turiști de pe trotuare care ar avea nevoie de o mașină.

Străzi goale la Mariupol. Oamenii rămân în case

Străzi goale la Mariupol. Oamenii rămân în case

"Ar trebuie să sunați la centrala de taxi", ne sfătuiește un motociclist. Nimeni nu oprește acolo din motive de siguranță iar centrala ia doar comenzile în care se specifică clar destinația. Pentru că în ultima vreme s-au tot întâmplat la Mariupol agresiuni și răpiri.

În ciuda situației instabile, numeroase persoane s-au refugiat la Mariupol din alte localități ucrainene. Populația orașului a crescut cu 100.000 de locuitori de la începutul războiului. În toată Ucraina ar exista în prezent 1,8 milioane de refugiați interni, potrivit guvernului ucrainean. ONU îi cifrează la un milion. Datele nu sunt clare pentru că mulți nu doresc să se prezinte drept refugiați interni. Alții o fac deși nu sunt deloc refugiați, ci continuă să trăiască mai departe în teritoriile controlate de separatiști. Pentru a-și primi pensiile de la statul ucrainean, ei trebuie să dovedească cu acte că nu au domiciliul în teritoriile aflate sub control separatist.

Cine trebuie să facă în fiecare lună drumul peste linia de demarcație și înapoi, preferă să încaseze desigur și indemnizațiile suplimentare pentru refugiații interni. Ceea ce se răsfrânge asupra bugetului ucrainean de asigurări sociale și asupra populației țării. Elisaveta Levcenko și familia ei (soțul și patru copii) sunt înregistrați oficial ca refugiați interni. Au fugit în 2014 din Lugansk și trăiesc într-o suburbie din Mariupol.

Nesiguranță - și lipsa banilor

Statul ucrainean plătește 70 de euro alocație pentru copii și 90 de euro în plus pentru refugiați interni. Familia de șase membri nu se descurcă cu acești 160 de euro pe lună, în condițiile în care părinții nu au de lucru. Mai mult, nici cei 160 de euro nu mai vin - statul nu a mai plătit din mai.

Elisaveta Levcenko s-a refugiat cu familia la Mariupol în urmă cu doi ani

Elisaveta Levcenko s-a refugiat cu familia la Mariupol în urmă cu doi ani

Pentru Elisaveta situația este o catastrofă. Ea îi acuză pe "turiștii de pensii" din teritoriile estice ocupate. "Statul habar nu are ce să facă mai departe cu refugiații interni", a spus ea în dialog cu DW.

Orașul încearcă să se descurce cum poate și a încercat să conecteze, cun ajutorul ONU, toate organizațiile care se ocupă de refugiați.

Pe termen lung însă, mai sunt multe de făcut - spune Pablo Mateu, șef al misiunii ONU pentru refugiați din Ucraina. "Noi le putem repara casele, dar dacă nu există locuri de muncă, oamenii nu se vor întoarce în satele lor. Tocmai acolo trebuie inițiate programe de dezvoltare și susținere economică."

"Orașul solidarității"

Astfel de programe sunt însă costisitoare iar statul ucrainean nu are de unde să scoată bani în prezent. Urmările sociale ale războiului și repararea infrastructurii în Donbas vor constitui vreme de mai multe generații provocări dure pentru bugetul de stat ucrainean.

Orașul Mariupol a făcut față surprinzător de bine valului masiv de refugiați, inclusiv datorită ajutorului primit de la numeroase ONG-uri. ONU a numit Mariupol drept "oraș al solidarității" pentru primirea cu brațele deschise a refugiaților interni.

Viceministrul ucrainean pentru teritoriile ocupate, Gheorghi Tuka, speră că exemplul acestui oraș îi va inspira și pe alții: "Societatea ucraineană ar trebui să se solidarizeze în jurul acestui oraș care are acum 500.000 de locuitori și în apropierea căruia au loc zilnic schimburi de focuri."