Pe marginea unei decizii controversate

Asistăm la replici neașteptat de abrazive din partea opoziției. USR l-a criticat pe președintele Klaus Iohannis cam în aceiași termeni în care îl critica Monica Macovei înaintea primului tur de scrutin din 2014. Dar președintele avea de ales între o criză politică prelungită, cu costurile economice pe care le-a evocat, de altfel, în declarația de marti, și continuarea unei evoluții economice relativ bune, chiar cu prețul compromisului cu PSD.

E adevărat că și situația economiei este obiectul unei polemici aprinse, dar în economie stabilitatea politică contează uneori mai mult decât o intervenție guvernamentală ”bună”. În orice caz, președintele s-a prezentat pe sine de la bun început ca ”un pragmatic” și nu e chiar de mirare că a ales o rezolvare rapidă cu garanția, probabil, că PSD va respecta angajamentele luate.

Problema de fond este că, exceptând subiectul justiției, opoziția nu a propus nicio alternativă de natură să merite prețul unei crize politice. Asta este marea dificultate. Nu există pe piața politică românească niciun proiect de natură să schimbe cursul și să facă, de pildă, România mai asemănătoare celorlalte țări ieșite din comunism. Căci, dacă lărgim puțin cadrul și ne uităm la evoluția Ungariei sau Poloniei, observăm că aceste țări, în ciuda disputelor ideologice cu Comisia de la Bruxelles, își consolidează apropierea ”structurală” de Germania prin politici economice bine conduse.

Spre stupoarea poate a ”iacobinilor” din România, Ungaria și Polonia merg bine și poate nimic nu e mai relevant pentru noi decât episodul recent, bine mediatizat de altfel, al închiderii fabricii de zahăr Diamant de la Oradea. Patronii germani au arătat că în Polonia, ca și în Ungaria vecină se poate produce zahar mai ieftin și prin urmare au hotărât să închidă fabrica care lucra în pierdere. Economia nu întreabă dacă nu cumva guvernarea este ”iliberală”, urmându-și logica ei distinctă.

În aceeași ordine de fapte, economia SUA a progresat spectaculos în ultimul an, spre stupoarea adversarilor, care evită de altfel să recunoască că s-au înșelat atunci când au profețit un dezastru după alegerea președintelui Donald Trump. Nici Brexit-ul nu va produce prăbușirea Marii Britanii, ceea ce economiștii adevărați (spre deosebire de ideologii care se servesc de o terminologie economică) au arătat de multă vreme.

Ar fi util poate să-l cităm pe Clemens Fuest, un proeminent economist german, care spunea într-un interviu că, în pofida unor scăderi previzibile și minore ale PIB-ului britanic, Brexit-ul va aduce și compensații, căci ”devalorizarea monedei face ca producția în Regatul Unit să fie mai interesantă pentru constructorii de automobile, așa ca BMW”. (Huffington Post, septembrie 2017) Acestea sunt faptele, despre interpretările de presă vom vorbi cu altă ocazie.

Revenind la România, președintele, în lipsa unui plan economic alternativ, a ales probabil să păstreze cursul actual, care asigură, de bine de rău, creșteri economice constante, decât să-l pună în pericol și pe acesta prin declanșarea unei crize politice fără orizont. Oricum, analizele economice (vezi și V. Lazea) au arătat că este imprudent ca România să adopte rapid moneda comună și ar fi mai bine să exploateze cât mai mult spațiul de ”libertate” care i-a rămas pentru a se apropia structural de nucleul european. În plus, nici economiștii occidentali (Clemens Fuest bunăoară) nu recomandă o aderare rapidă la euro, cel puțin nu înainte ca Zona euro să cunoască o reformă de amploare.

O schimbare politică în România ar trebui să aibă în vedere nu ce ar trebui să facă guvernul pentru aderarea la moneda comună (așa cum sugerează unii opozanți), ci mai curând ce ar fi nimerit să facă în și pentru intervalul nedefinit care i-a rămas până la aderare. Dacă vrea să câștige alegerile, opoziția ar trebui să propună o alternativă de ”advent”.

Ar fi fost cu siguranță mult mai bine dacă președintele Iohannis și-ar fi explicat deciziile pe larg. Exercitarea acestei funcții înseamnă mai mult decât decizia ca atare, înseamnă și dialog cu societatea, discurs, argumentație. Din acest motiv nici nu putem hotărî cu adevărat dacă deciza sa a fost bună sau rea, căci nu-i cunoaștem integral motivațiile.