1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Pe marginea prăpastiei

Flancul sudic al zonei monetare euro se fisurează tot mai vizibil, Siria pune la grea încercare coeziunea precară franco-germană, vizita în Israel a preşedintelui Germaniei corespunde celor mai înalte aşteptări.

Dacă mai era nevoie de o dovadă că nu numai moneda Euro scindează cuplul franco-german, preşedintele Hollande s-a grăbit să o furnizeze, plecîndu-şi urechea la îndemnurile de a se interveni miltiar în Siria spre a pune capăt măcelului, scrie SÜDDEUTSCHE ZEITUNG.

Apeluri lansate insistent şi retoric de neobositul filozof şi publicist hiperactiv Bernard-Henri Lévy, a cărui scrisoare adresată noului preşedinte al Franţei este publicată în traducere şi în cotidianul DIE WELT. Semnatarul îi cere lui Hollande ca în pofida încărcatei agende politice incluzînd datoria de a salva Grecia de la faliment şi de a ameliora comunicarea cu Angela Merkel, să pună mîna pe telefon, precum predecesorii săi în momente de cumpănă şi să ia legătura cu Moscova şi Pekin, spre a înfrînge rezistenţa acestora faţă de o intervenţie sub mandat ONU în Siria.

Că stă în puterea Rusiei să pună capăt masacrelor este convingerea cotidianului MÄRKISCHE ZEITUNG, în timp ce NEUE OSNABRÜCKER ZEITUNG se teme că o intervenţie militară NATO în Siria, după modelul celeia din Libia, ar duce la o scindare a ţării şi o primejdioasă destabilizare a întregii regiuni. Din care motiv, cotidianului citat, soluţia politică i se pare singura valabilă. Dar şi aceasta este condiţionată de un consens al membrilor Consiliului de Securitate ONU, de un embargo impus livrărilor de arme şi de prezenţa căştilor albastre, menită să stabilizeze ţara aflată în derivă, estimează ziarul citat.

Expulzarea diplomaţilor sirieni din mai multe capitale occidentale nu i se pare cotidianului LE FIGARO a fi soluţia ideală ci mai degrabă un indiciu al neputinţei lumii civilizate de a curma barbaria. Nici cotidianul francez nu îmbrăţişează ideea unei intervenţii militare care ar agrava şi mai mult situaţia deja disperată.

Disperată ameninţă să devină şi soarta Spaniei, în contextul crizei monetare, prooroceşte NRC HANDELSBLAD. Ziarul financiar olandez atribuie o bună parte din vină şi nepriceputei politici a premierului Rajoy.

Cine mai ţine seamă de recomandările Uniunii Europene într-o Europă devenită neguvernabilă sub era Merkozy - se întreabă retoric LES DERNIERES NOUVELLES D'ALSACE, avansînd opinia că a pedepsi o ţară care nu-şi respectă îndatoririle este nerealist. De cu totul altă părere este MAGYAR NEMZET care de la Budapesta concede „dictatului Uniunii Europene” o funcţie terapeutică. Respectat de Ungaria, el a dus, după doi ani, la o exemplară stabilizare a bugetului, scrie ziarul citat.

Exemplar este şi modul în care preşedintele Germaniei, Joachim Gauck a trecut una din cele mai dificile probe ale funcţiei pe care o deţine de puţină vreme doar: vizita oficială în Israel. Examenul a fost absolvit cu brio şi cu o notă de curaj, consideră SÜDDEUTSCHE ZEITUNG. În ce a constat curajul? Între altele, în formularea unor opinii pe marginea actualităţii politice, a relaţiilor cu Iranul, nuanţarea conţinutului noţiunii de „solidaritate” a Germaniei cu Israelul şi în părerile lipsite de echivoc despre politica guvernului Netanjahu de colonizare a teritoriilor palestiniene. Că unele din afirmaţiile lui Gauck au generat controverse semantice, i se pare cotidianului DIE WELT o falsă dispută. Impresia este confirmată şi de TAGESSPIEGEL care consideră că relaţia germano-israeliană nu mai este demult pe atît de delicată, dificilă şi precară pe cît înclină unii încă să creadă.

În sfîrşit, cu titlul de anecdotă, paginile de foileton ale ziarului DIE WELT publică mai multe parodii pe tema activismului politic în registru liric al lui Günter Grass, activism concretizat în poemul critic la adresa Israelului şi în poezia despre dezastrul în care se află Grecia, Uniunii Europene revenindu-i, în viziunea autorului, o bună parte din vină. De notat că cele două poeme au apărut în cotidianul SÜDDEUTSCHE ZEITUNG, stîrnind ulterior îndelungate şi vehemente reacţii critice în coloanele ziarului DIE WELT.