1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Pe cine mai lustrăm?

Miza electorală pentru care majoritatea parlamentară a adoptat marţi Legea lustraţiei, într-o formă revăzută şi adăugită faţă de vechea lege, declarată în 2010 neconstituţională, este evidentă.

default

Mai întîi surprinde regimul de urgenţă în care a fost adoptată prezenta lege, fapt care a condus la amendamente formulate în ultima clipă, cum ar fi exceptarea din categoria lustrabililor a foştilor membri ai corpului diplomatic din regimul comunist şi a foştilor membri din activul UTC. Amendamentele au fost propuse şi adoptate desigur pentru a se evita intrarea sub incidenţa legii a premierului Mihai Răzvan Ungureanu şi a noului director al SIE, Teodor Meleşcanu.

În vechea formă a legii, care stipula o interdicţie de cinci ani pentru persoanele lustrabile de a ocupa funcţii publice numite sau alese, exista un anume principiu al echităţii răspunderii morale al celor care au servit aparatul represiv.

Astfel, în lista persoanelor lustrabile regăsim în vechea formă a legii membrii consiliilor populare judeţene, municipale şi orăşeneşti, dar şi comandanţii din Inspectoratul General de Miliţie, pînă la nivelul şefilor de post. Însă nici în forma veche, nici în cea nouă a legii nu sînt lustrabili foştii primari ai comunelor, foştii directori ai I.A.S-urilor şi ai C.A.P.-urilor. Cine i-a terorizat pe ţărani cu cotele către stat, cine le căuta prin grajduri şi le număra animalele, pînă la ultima găină, dacă nu primarii? Cine a adus minciuna la rang de "producţie record la hectar", dacă nu şefii de I.A.S. şi de C.A.P.?

Aceştia din urmă au furat cît au putut în timpul regimului comunist, iar după aceea au devenit prosperi "oameni de afaceri". Mulţi dintre ei nu au fost lustraţi nici de electoratul de la sate în primii ani post-comunişi, unii au fost aleşi primari, alţii au devenit consilieri locali. Aşa s-au născut micii baroni politici de la sate, pe care îi regăsim şi azi.

Să ne întoarcem în 2010, atunci cînd Curtea Constituţională a respins vechea formă a legii lustraţiei motivînd că aceasta ar încălca dreptul de a fi ales, prevăzut în Constituţie. Motivarea judecătorilor Curţii a fost următoarea: "Legea se aplică pentru fapte şi acţiuni săvîrşite după intrarea ei în vigoare. De aceea, nu se poate pretinde ca, respectînd legile în vigoare şi acţionînd în spiritul lor, cetăţenii să aibă în vedere eventuale reglementări viitoare."

Conform acestei motivări, nu doar dreptul de a fi ales, ci şi dreptul de a fi numit într-o funcţie publică nu ar putea fi interzis prin legea lustraţiei. Pentru că toţi lustrabilii, atîţia cîţi mai sînt, oricum substanţial filtraţi prin noul text de lege, au "săvîrşit fapte şi acţiuni" înaintea intrării în vigoare a legii.

La fel, ofiţerii şi informatorii fostei Securităţi, care au fost aleşi sau numiţi în funcţii publice, au fost ofiţeri sau informatori înainte de a ocupa aceste funcţii, deşi legea le cerea o declaraţie scrisă pe proprie răspundere că n-au fost.

Este şi aici vorba tot de o interdicţie, redusă e adevărat doar la foştii securişti şi informatori, dar asta nu înseamnă că avem de-a face cu o lege care se aplică retroactiv. Mai mult decît atît, dacă ne referim la Dan Voiculescu, dovedit că a fost informator al Securităţii, în loc să fie judecat pentru fals în declaraţii el este în continuare vicepreşedinte al Senatului.

Am insistat asupra motivării Curţii Constituţionale, atunci cînd în 2010 a respins legea lustraţiei, pentru a încerca să înţelegem ce înseamnă ca lucrurile să nu fie făcute la timpul lor. Aşa cum s-a întîmplat şi cu o serie de alte legi fundamentale, începînd cu amînarea redactării şi votării unei noi Constituţii.

Autor: George Arun
Redactor: Ovidiu Suciu