Pe cine apără Deutsche Welle

„De ce apără Deutsche Welle Institutul Cultural Român?”- se interesa purtătorul de cuvânt al preşedintelui Senatului, Nicoale Văcăroiu. Iar fostul poet de curte al epocii de aur şi al geniului Carpaţilor, Adrian Păunescu, se întreba şi el, de ce oare „apără Deutsche Welle zvastica”? – e vorba, se ştie, de cea aplicată provocator pe crupa unui ponei roz în mult controversata şi incriminata expoziţie de artă contemporană românească de la New York.

La drept vorbind, indivizii uimiţi de implicarea Deutsche Welle în efortul de elucidare a manipulării politice cu scopul demolării conducerii ICR, a preşedintelui Băsescu şi a taberei autenticilor democraţi, anticomunişti şi reformişti din România, nu merită un răspuns articulat. Foşti auxiliari ideologici ai regimului întemeiat pe anchetele securităţii precum Păunescu şi Ungheanu, puşi, mai nou, la îndemnul colegului lor Vadim Tudor, al lui Nicolae Văcăroiu şi al prietenilor lor de la ziarul Ziua să–l ancheteze, culmea, pe H.R.Patapievici - s-au discreditat ei înşişi, de mult.

Au făcut-o într-un mod atât de radical încât a le demasca stratagemele de împroşcare cu noroi a tot ce e valoare românească autentică în artă, presă şi cultură prezintă un dublu dezavantaj: mai întâi poate fi un efort inutil, întrucât mai toată lumea îi ştie şi le cunoaşte bine cariera şi orientarea politică din trecut şi prezent. Iar în al doilea rând le oferă delatorilor noi prilejuri de a calomnia şi ultragia, de a se împopoţona cu meritele altora, respectiv de a-şi escamota obiectivele politice cu ridicole tentative de a le învălui în straiele patriotismului sau ale criticii de artă.

Pe de altă parte, gura nătângă uneori şi adevăr grăieşte. Anume atunci când, în scopul desfiinţării celor a căror opţiune democratică o urăsc, exprimă false nedumeriri, a căror sursă şi al căror mesaj agresiv, menit să intimideze şi să pună căluş, pot fi lesne decelate.

Aşa de pildă, în ziua în care Adrian Păunescu şi purtătorul de cuvânt al lui Văcăroiu se interesau de atitudinea postului DW, într-o fiţuică oarecare, apărea un belicos editorial care afirma, de bună-seamă în numele şefului PRM, că ar fi avut el „dreptate” să califice postul de radio german drept unul „hitlerist”.

Articolul cu pricina ar vrea să clarifice şi compoziţia taberelor aflate în conflictul privind cultura română. De o parte ar fi vânătorii de nazişti, gen „Elie Wiesel, care ar trebui să-i combată pe Patapievici, Mihăieş ori Perjovschi”, dar care, împreună cu Deutsche Welle, le iau apărarea, criticând în schimb pe cine? „Pe Văcăroiu, Păunescu, Ungheanu, Buzura, Roncea” şi, (cu voia dvs, ultimul pe listă), „Corneliu Vadim Tudor”.

În fapt, Deutsche Welle n-ar avea decât a se felicita de aurirea blazonului său, devreme ce orice atac din această zonă imundă a politichiei româneşti ridică postul pe scut, în loc să-i distrugă reputaţia. N-are de ce răspunde unor propagandişti. Dar unii dintre ei continuă să fie oficiali şi demnitari nu lipsiţi de puterea de a face rău unor nevinovaţi. Motiv pentru care se cere reiterat un lucru cert. Oricât şi-ar dori unii să astupe gura acestui post, ori să-l recruteze în scopuri şi campanii partizane, el va continua să ia apărarea democraţiei, a competenţei şi valorilor reale.