1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

PDL aleargă după propria reformă

Frământările de acum din sânul partidului ne arată nu apariţia unui curent anti-Boc, ci prima manifestare a unei voinţe de maturizare.

default

Vasile Blaga, posibil candidat important la şefia PDL

După întâlnirea de duminică dintre liderii PDL şi preşedintele Traian Băsescu a răzbătut intenţia lui Vasile Blaga şi Emil Boc de a candida unul împotriva celuilalt la Convenţia naţională. Cea mai importantă întrebare la care este chemat PDL să răspundă este dacă se poate conduce singur, prin propriile sale resurse, sau are nevoie să fie pilotat de fostul său lider, actualul preşedinte Traian Băsescu. Or, cele două candidaturi reprezintă chiar cele două răspunsuri posibile la această întrebare.

Actualul preşedinte al partidului, Emil Boc, nu a reuşit niciodată să fie un lider în sensul deplin al cuvântului. Acceptat până la un punct de toţi, graţie firii sale simple şi oneste, el a reprezentat la început o formă de echilibru provizoriu, în golul de autoritate provocat de plecarea lui Traian Băsescu la Palatul Cotroceni. Dar aşa cum se întîmplă adesea, provizoriul a tins să devină ceva permanent.

Frământările de acum din sânul partidului ne arată nu apariţia unui curent anti-Boc în PDL, ar fi greşit să înţelegem lucrurile în aceşti termeni, ci prima manifestare a unei voinţe de maturizare. O organizaţie politică matură şi modernă, bazată pe valori si doctrine, nu îşi pune toate speranţele în lideri providenţiali.

Emil Boc im Parlament

Premierul Emil Boc ar viza un nou mandat la şefia formaţiunii pe care încă o conduce

Emil Boc a reprezentat şi va continua să reprezinte, dacă va câştiga alegerile din partid, omul care va perpetua starea de imaturitate a organizaţiei, condiţia sa puberă aflată mereu într-o tulburată căutare a identităţii de sine. Indiciul cel mai puternic că PDL nu ştie încă ce reprezintă este insistenţa cu care se revendică de la dreapta. Or, modul acesta obsesiv de a repeta, în mijlocul Europei democratice, că a fi de stânga este stigmatizant şi că a fi de dreapta conferă unica legitimitate, trădează un complex şi o mare nesiguranţă de sine. De aici vine şi înclinaţia partidului de a asocia mereu stânga cu comunismul, întrucât este singurul argument tare pe care îl poate mobiliza în lupta politică.

S-a văzut de la bun început că partidul condus de Emil Boc nu a avut cu adevărat iniţiativa politică. Restructarea bugetului a pornit de la preşedintele Traian Băsescu, care evocase, aluziv, ceea ce avea să urmeze încă din campania electorală din toamna lui 2009, vorbind despre "reforma statului". De atunci însă partidul a alergat în urma propriei reforme fără să o ajungă niciodată. S-a creat un decalaj între ceea este, ceea ce gândeşte şi ceea ce a făcut în cele din urmă partidul.

Candidatura lui Vasile Blaga are, cel puţin în primă instanţă, această semnificaţie: partidul simte nevoia unui lider care să acopere declajale şi să meargă în acelaşi pas cu partidul. Vasile Blaga, susţinut astăzi de mai toţi liderii influenţi, pare în ochii multora omul cel mai potrivit să încetinească ritmul acestor schimbări frenetice în afara şi înăuntrul grupării şi să ia o pauză de reflecţie.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Cristian Ştefănescu