1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

PDL - în derută, Ciprul - în alertă

Deşi drama cipriotă eclipsează aproape complet restul temelor actualităţii, tocmai fiindcă ea s-ar putea repeta şi în restul ţărilor

Cît de descumpănită este actuala opoziţie politică din România, după ce PDL a ratat la ultimul Congres şansa unei reorientări, după ce preşedintele Băsescu le-a întors camarazilor săi spatele, remarcă din neutra şi tihnita Elveţie NEUE ZÜRCHER ZEITUNG. Cititorii află de ce nici Elena Udrea nici Monica Macovei nu au reuşit, ambele oferind partidului perspectiva unei primeniri, să frîngă "continuitatea". Mai exact, afirmă autorul textului, "continuitatea decăderii" formaţiunii. Cea dintîi contracandidată a lui Blaga, reales în funcţie, a izbutit să ţină PDL în lumina reflectoarelor, stîrnind emoţii, atît pozitive cît şi negative. Dar apariţiile ei de Glamour-Lady, exhibarea considerabilei bunăstări personale, nu i-au prea putut asigura o largă popularitate în rîndul unei populaţii ale cărei cercuri largi trăiesc la limita sărăciei.

Cît despre Monica Macovei, care şi-a cîştigat un binemeritat prestigiu şi respect în funcţia pe care a avut-o, de ministru al justiţiei, care în postura ei de militantă neabătută întru cauza binelui în politica românească constituie o excepţie, se pare că tocmai aceste nobile calităţi i-au barat calea spre victorie. La acest paradox se mai adaugă şi faptul că în PDL, ea nu se bucură de un sprijin prea larg, ceea ce spune mult, fie şi indirect, despre calitatea unei bune părţi a clasei politice. Realegerea lui Blaga ca şi înfrîngerea Elenei Udrea a pricinuit supărarea preşedintelui Băsescu, figura emblematică a PDL care a întors printr-un gest teatral spatele formaţiunii. Aceasta pare sortită scindării, este instabilă, relevă autorul textului, în baza comentariilor de la Bucureşti. Ceea ce accentuează inexistenţa de facto a unei opoziţii politice în România, care să-şi merite numele. Cu atît mai regretabil, poate deduce cititorul, aflînd că şi USL, o alianţă oportunistă, fără fundament ideologic, poate de-acum domni nestînjenit.

De la panică şi consternare la analiza la rece a situaţiei oscilează reacţiile presei după ce la Bruxelles a fost aflată „soluţia” de salvare a Ciprului de la faliment, acceptată fiind, în cele din urmă (cu unele modificări „pe ici pe acolo”) varianta propusă iniţial de guvernul de la Nicosia.

O variantă brutală, consideră TAZ, manifestînd deplină înţelegere faţă de temerile europenilor care se întreabă cine vine la rînd, după Cipru, nemaiînţelegînd nici regulile de joc şi nici cine le dictează. Pînă acum, precizează autorul editorialului, deciziile au fost luate la Berlin şi Washington. Dar de acum înainte?

Pentru autorul unui alt comentariu, publicat tot în ziarul berlinez citat, uniunea monetară a apus, impresie confirmată şi de FRANKFURTER RUNDSCHAU care estimează că aşa numitul pachet de salvare a Ciprului este un model răsuflat. Căci a da cu barda în bănci şi a băga adînc mîna în buzunarele depunătorilor nu promite nimic bun. Poate de aceea pieţele financiare privesc cu scepticism campania de salvare a statului insular din zona monetară euro, presupune TAGESSPIEGEL din Berlin.

Şi nu numai scepticismul ci şi neliniştea au pus stăpînire pe des invocatele pieţe după ce şeful Eurogrup, Dijsselblom, a spus lucrurilor pe nume într-un interviu: Ciprul este un model de terapie pentru băncile intrate în criză, notează HANDELSBLATT. Care vor fi luate cu asalt, crede acelaşi ziar, comentînd liniştea de dinaintea furtunii şi faptul că ciprioţii au înghiţit deocamdată cu resemnare primul din multele hapuri amare care le-au fost prescrise. Că „metoda cipriotă” are şi virtutea de a disciplina pieţele rezultă din aprecierile pozitive date de unul din responsabilii DEUTSCHE BANK, tratamentului convenit. Care face Europa să răsufle uşurată, pentru moment şi care s-ar bucura, pe deasupra, de o largă acceptanţă remarcă DER SPIEGEL în ediţia sa electronică.

Nimic nu este salvat, totul este un dezastru se lamentează ALLGEMEINE ZEITUNG, explicînd şi cauzele catastrofei: controlul insuficient, pe termen îndelungat al băncilor cipriote care s-au înfruptat din plin în acest răstimp.

Este posibil ca pentru moment, pericolul ce plana direct asupra zonei monetare euro să fi fost deturnat. Dar cu ce preţ se întreabă ziarul semnalînd că ceea ce s-a petrecut în Cipru este aidoma fisurii într-un baraj de acumulare. In orice moment acesta poate ceda transformînd atacul la economiile depunătorilor drept instrumentul preferat al managerilor crizei.

Impresia cotidianului elveţian NEUE ZÜRCHER ZEITUNG este că această vivisecţie pe conturile particulare ale cetăţenilor trădează o duritate a UE nemanifestată încă faţă de membrii săi mai mari. Dar acţiunea, întru totul raţională din perspectivă economică şi pur financiară, care duce la restructurarea băncilor cipriote, ar trebui repetată şi în cazul băncilor problemă din Portugalia, Italia, Spania şi chiar Franţa. Dacă rezultatele intervenţiei vor fi cele scontate, ziarul elveţian întrevede o cotitură pozitivă în combaterea şi aplanarea crizei.

Deoarece responsabililor de la Bruxelles le lipseşte însă o necesară capacitate de diferenţiere a situaţiilor, EL PAIS se teme de o mecanică aplicare a modelului cipriot asupra altor state deşi admite că în situaţia insulei, procedura pare a fi întru totul adecvată.

Că ea îşi păstrează statutul unui experiment riscant, rezultă din cuprinsul editorialului publicat în DIE PRESSE. Într-o ţară mică al cărei PIB reprezintă doar 0,2% din PIB-ul european, pot fi testate metode imposibil de experimentat în Grecia dar de care este foarte posibil ca, alte ţări aflate în criză, să nu mai afle scăpare.

Franţa mai are şi alte probleme. De săptămîni la rînd reprezentanţii clasei de mijloc, conservatoare, protestează împtoriva legalizării căsătoriilor între homosexuali şi împotriva legiferării adopţiilor de copii de către aceste noi cupluri. Deşi legea a trecut prin Adunarea Nţaională, Senatul ar putea aduce obiecţii. Ultimul cuvînt tot Camera Inferioară a Parlamentului îl are de spus. Dar protestînd, oamenii vor să le fie auzit glasul, să se ţină cont de părerea lor. Protestul este şi expresia unei profunde nemulţumiri, consideră LE FIGARO.

Francezii simt că Hollande, care prin noua lege a răsplătit lobby-ul homosexualilor care l-au sprijinit în campania electorală, fisurează de fapt temeliile societăţii, ale familiei tradiţionale, notează FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG.

In vehemenţa protestelor se întrevede însă şi o profundă nelinişte şi angoasă socială, scrie NEUE OSNABRÜCKER ZEITUNG şi continuă: cînd valori tradiţionale sunt scoase din uz, cînd existenţa devine din ce în ce mai complexă şi ritmul vieţii de zi cu zi se accelerează tot mai puternic, oamenii au nostalgia stabilităţii şi cred că familia le-o poate oferi, sub forma ei tradiţională: mamă, tată şi copii. Cred acest lucru chiar şi atunci cînd el demult nu mai corespunde întru totul, realităţii.