PDL între disciplina cazonă şi spiritul liberal

Cristian Preda a anunţat că nu se va supune deciziei pe care a luat-o PDL de a boicota emisiunile posturilor de televiziune Antena 3 şi Realitatea TV. În opinia sa, boicotarea presei ar fi o eroare. Din întîmplare, a mai explicat el, chiar cu două zile în urmă a criticat în Parlamentul European decizia premierului Republicii Srpska de a impune un boicot oarecum asemănător şi, prin urmare, nu se poate dezice acum de convingerile sale.

Dacă PDL face bine sau rău boicotînd cele două televiziuni, care îi sînt evident ostile, este discutabil. În definitiv, aşa cum un un ziarist îşi alege în mod liber invitaţii şi interlocutorii, tot aşa un grup politic, dacă îşi permite acest lucru, îşi poate alege televiziunile pe care să le frecventeze.

De fapt PDL nici îşi propune să boicoteze presa în general, ci doar 2 canale pe care nu le mai consideră indispensabile pentru a-şi comunica mesajul. Un partid poate decide acest lucru cîtă vreme riscul îi aparţine în întregime.

Mai important este însă faptul că eurodeputatul Cristian Preda se străduieşte să impună un model de conduită. Ceea ce încearcă el este să acţioneze în cadrul partidului şi chiar în numele partidului, fără să se supună disciplinei ferme, de grup, instituite de mai multă vreme. În cadrul PD, şi apoi al PDL, a fost impusă o conduită destul de rigidă, dar eficientă. Toţi vorbesc pe o singură voce şi repetă, nesmintit, mesajul stabilit în prealabil la partid.

Cristian Preda a arătat de altfel în intervenţiile sale anterioare că nu înţelege să se supună unei discipline de natură cazonă şi că nu va abdica de la libertatea sa de gîndire şi de exprimare. Desigur, nu e vorba doar de libertate, ci şi de o certă rivalitate de mesaj. De ce bunăoară Cristian Preda, om cu largă experienţă în administraţie, la cel mai înalt nivel, profesor de ştiinţe politice şi totodată o personalitate dinamică, să accepte subaltern mesajul dictat , de exemplu, de Elena Udrea ?

PDL a surprins de multe ori în trecut prin unitatea de grup pe care o manifestă. Nici un militant nu pare să aibă opinii personale, cei mai mulţi evită discuţia, întrebările ziaristului ricoşează ca pe o suprafaţă alunecoasă.

Cel care vorbeşte în numele partidului este desemnat dinainte şi, dacă partidul nu are nimic de spus, atunci toată lumea tace. De pildă astăzi nici un militant al PDL nu se angajează în dezbateri referitoare la modificarea Constituţiei. Mesajul a fost delegat integral la Cotroceni şi partidul se supune mecanic. La fel se întîmplase în trecut cu ocazia reformei electorale. Tipul acesta de politică mediatică a dat rezultate şi PDL caută să-l aplice pe mai departe.

Atîta doar că partidul a crescut şi în rîndurile sale au intrat tot mai mulţi oameni inteligenţi, cu personalitate puternică şi cu gîndire proprie, care nu acceptă să se supună acestei tactici de natură militară.

Individualismul, spiritul liberal în esenţă, se manifestă acum cu tot mai multă putere şi este de aşteptat ca, pe această temă, să apară tot mai multe dispute.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Rodica Binder