Pauze de gîndire

Este prea devreme oare pentru a declara planul de pace al ex- secretarului general ONU, Kofi Annan, drept eşuat în Siria? Dacă TAGESSPIEGEL îl numeşte pe Annan eroul zilei, amintind că mai nimeni nu a crezut că planul său ar avea vreo şansă. EL PAIS este ceva mai puţin optimist şi consideră că mai trebuie să treacă cîteva zile spre a şti dacă realmente iniţiativa are şanse de viaţă lungă. Oricum, armistiţiul are un sens doar în măsura în care aruncă o punte de dialog.

Pragmatic, FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG crede că un armistiţiu fie şi imperfect este preferabil continuării vărsărilor de sînge. Ziarul citat se întreabă însă cum de a putut fi Assad convins să se abţină şi întrevede o concertare de forţe: Rusia a dat de înţeles că nu mai aprobă politica guvernului de la Damasc, nu în ultimă instanţă şi pentru a nu-şi compromite renumele în regiune, statele arabe de la Golf au ameninţat că vor înarma masiv opoziţia iar Turcia s-a referit în şoaptă şi la o posibilă intervenţie a NATO. Pe scurt, conchide comentatorul: Assad este izolat pînă şi în lumea arabă.

Cît despre despotul sirian, zilele sale par numărate scrie LUEBECKER NACHRICHTEN, deducînd că după terminarea războiului civil, o nouă Sirie cu Assad este de neconceput pînă şi pentru Kremlin. De neconceput, dar totuşi riscantă.

De ce? Explicaţia o furnizează OUEST-FRANCE. Perspectiva unui Orient Apropiat dominat de o alianţă între frăţia musulmană şi Statele Unite, cu binecuvîntarea statelor arabe de la Golf pare ameninţătoare pentru Rusia. Apoi, Moscova riscă să piardă odată cu prăbuşirea regimului Assad singura ei bază pe ţărmul Mediteranei. Cîtă vreme însă nu există o soluţie internaţională la care Rusia să contribuie, Assad va uza de toate pîrghiile destabilizării – şi ele nu sunt deloc puţine.

Nu trebuie uitat că în lumea arabă domneşte impresia că Assad este cel mai inteligent dintre dictatori dar mai ales, el este foarte maleabil, învaţă uşor. De la Mubarak ştie că o doză redusă de violenţă poate fi fatală cînd poporul iese în stradă, pe Ghaddafi l-a observat şi a dedus că prea multă violenţă are de asemenea un efect nefast asupra rămînerii la putere, aşa încît, îşi continuă FRANKFFURTER RUNDSCHAU analiza, el păşeşte cu succes pe a treia cale. În ultimul moment, înainte ca Annan să-şi exprime în faţa Naţiunilor Unite mînia pricinuită de continuarea violenţelor, Assad a ordonat armelor să tacă. Gestul este îndreptat spre Rusia şi China, ambele putînd dovedi astfel că Assad s-a cuminţit. Întrebarea la care comentatorul nu răspunde ar fi următoarea: cît timp se va putea abţine Assad de la rele?

Ce se ascunde în spatele generozităţii cu care salafiştii oferă gratuit trecătorilor, pe străzile marilor oraşe din Germania, cartea sfîntă a islamului, Coranul? O viziune antediluviană asupra vieţii şi societăţii, aceşti misionari interesaţi să facă prozeliţi fiind de fapt nişte incendiatori, nişte instigatori, crede STUTTGARTER ZEITUNG , menţionînd totuşi că a oferi un Coran lipsit de comentarii nu este în sine un act terorist.

Poate însă favoriza propensiunea spre terorism, ştiut fiind că mai ales tinerii îmbrăţişează noua religie spre a-şi provoca părinţii de confesiune creştină. Dar răul cel mai mare, îşi continuă NÜRNBERGER ZEITUNG ideea, salafiştii îl pricinuiesc în cercurile musulmanilor moderaţi, care se bucură că pot trăi într-un stat democrat.

Nu Coranul constituie problema cu aceia care-l răspîndesc acum pe stradă, relevă CELLESCHE ZEITUNG, din care motiv statul nu ar trebui să asiste pasiv la întreaga acţiune recomandă SCHWÄBISCHE ZEITUNG.

Motivele unei necesare intervenţii sunt explicate de KÖLNER STADT-ANZEIGER: Salafiştii se dau drept multiplicatori ai unei scrieri sfinte dar ei nu-şi respectă decît malefica lor ideologie. Demonstrativ afişata lor inocenţă se spulberă deîndată ce li se pun întrebări critice sau sunt publicate în presă articole revelatoare. In loc de dialog, o ploaie de insulte şi ameninţări. Pentru musulmani Coranul este o carte sacră. Nu-i deranjează atunci oare faptul că transformată într-un produs de duzină, ea ajunge la coşul de hîrtii vechi? Nu, fiindcă pentru extremişti nu adevărul ci doar obtuzitatea propriilor convingeri contează.

In sfîrşit, pe fundalul crizei care continuă latent şi cronic deocamdată, SÜDDEUTSCHE ZEITUNG publică un amplu articol referitor la reformarea sistemului capitalist. Iar FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG analizează relaţia dintre liberalism şi stat, pornind de la premiza că fără reguli nu există nici pieţe, că statul trebuie să impună legile competitivităţii şi principiul răspunderii şi nu să salveze băncile în prăbuşire, de la faliment.