Pasiunea lui Helmut Schmidt pentru politică, artă și muzică

Cunoștințele fostului cancelar Helmut Schmidt erau impresionante, analiza sa despre criza mondială era profundă, iar viziunea lui un reper pentru cititorii comentariilor lui. La târguri de carte sau discuții politice, toată lumea era nerăbdătoare să îl asculte.

Fiu de profesor, Helmut Schmidt (al doilea din dreapta) era ambițios în tinerețe. O aprecia foarte mult pe Hannelore (cunoscută ca Loki), fata curajoasă din mijloc, care avea să-i devină soție în 1942. Schmidt a mers la școală la Hamburg și a terminat liceul în 1937.

Și când era copil îi plăcea să joace șah. Era un gânditor strategic, ceea ce l-a ajutat foarte mult ulterior în cariera politică și în rolul de cancelar al Germaniei. Schmidt reușea să rămână calm în momente de criză, chiar și la înundația din Hamburg, în 1962, pe când era senator pentru afaceri interne în orasul hanseatic.

Helmut Schmidt s-a însurat cu iubita lui din tinerețe, Hannelore (Loki) Glaser, în 1942 - în mijlocul celui de-al doilea Război Mondial. Chiar înainte de nuntă, Schmidt a fost trimis pe front, în iarna lui 1941. În aprile 1945, la sfârșitul războiului, a fost luat prizonier de britanici, dar eliberat din nou în august. În 1946, Schmidt s-a alăturat Partidului Social Democrat (SPD).

Tânărul politician ambițios urca tot mai mult în carieră. Avea un talent deosebit pentru dezbateri politice aprinse, cum a fost aceasta, la o întrunire a partidului social-democrat la Frankfurt, în 1968, în timpul revoltelor studențești. Purta dispute cu oponenții săi politici, chiar și din interiorul partidului.

Ca expert în logistică și probleme militare, Helmut Schmidt și-a câștigat rapid reputația de bun politician. În 1961 a plecat din parlament (Bundestag) pentru a deveni senator în Hamburg, În 1962 s-a confruntat cu inundația catastrofică din nordul Germaniei, devenind senator de interne. În 1964, candidatul SPD la postul de cancelar, Willy Brandt, l-a invitat în echipa lui de campanie.

Politician pasionat, Helmut Schmidt era și un deosebit orator. Era precis și clar, cunoscut pentru retorica sa cultivată și convingătoare. Nu era blând cu oponenții săi politici, dar ataca întotdeauna cu respect. Lui Schmidt îi plăcea să fie pregătit pentru discursuri, dar nu se dădea înapoi nici de la argumente spontane.

Actorul Hardy Krüger a fost primit cu brațele deschise la Bonn, capitala RFG de atunci. Era deseori oaspetele cancelarului Willy Brandt la petrecerile în aer liber. În această fotografie apare cu un alt invitat, Helmut Schmidt, în 1971. Krüger a jucat în filmul "The One That Got Away," (1957) despre fuga unui ofițer, prizonier de război la britanici.

Parlamentul german, Bundestagul, era ca o a doua casă pentru Schmidt. A devenit cancelar la 17 mai 1974. A fost un moment impresionant în viața lui. La 1 iulie 1999, parlamentarii s-au întrunit pentru ultima dată la Bonn, pentru că Berlinul devenise oficial capitala Germaniei reunificate în 1991.

Helmut Schmidt își lua întotdeauna soția cu el în călătoriile în străinătate. Amândurora le plăcea să cunoscă noi culturi. În timpul unei vizite în China, în 1975, au vizitat celebrul ”Oraș interzis” din Beijing.

Toți cancelarii germani au fost portretizați de artiștii lor preferați. Cancelarul Schmidt i-a făcut o vizită pictorului Oskar Kokoschka în Elveția. Dar deși acesta din urmă i-a realizat portretul, ca de altfel și pe cel al lui Konrad Adenauer, Schmidt a ales un alt artist (Bernhard Heisig) pentru portretul din cancelaria federală.

Lui Helmut Schmidt nu-i plăceau costumele negre. Disprețuia tot ceea ce îi amintea de vreo uniformă, încă din perioada în care era ofițer în al Treilea Reich. Chiar și pentru evenimente de top, cum a fost întrunirea G7 de la Veneția din 1980, prefera culori mai deschise. Soția lui îi alegea întotdeauna cravatele.

Helmut Schmidt petrecea ore întregi gândindu-se la mișcările sale strategice de la șah. Juca deseori cu soția lui. Pe masă era întotdeauna o cană de ceai tipică pentru nordul Germaniei și zahăr caramelizat. Politicianul adora să joace șah pentru a se relaxa și pentru a-și antrena mintea. Un alt hobby al său era să asculte muzică.

Lui Schmidt îi plăcea să cânte la pian. După ce s-a retras din politică, și-a dedicat mai mult timp acestui hobby. A cântat chiar solo la un concert din Zürich, în 1983. Unii dintre vechii săi prieteni erau pianiști renumiți, cum ar fi Leonhard Bernstein și Justus Frantz.

Chiar și după ce s-a retras, în 1982, fostul cancelar Schmidt s-a implicat în continuare în discuțiile politice. În 1983 a devenit co-editor al renumitului săptămânal "Die Zeit". Întâlnirile editoriale erau îmbogățite de ideile sale. A scris cărți și articole pe diverse teme politice. Iar părerile lui erau apreciate în toată lumea, mai ales în rândul tinerilor.

Portretul său face parte din galeria expusă la cancelaria cederală, deschisă publicului. Portretul fascinantului om politic Helmut Schmidt a fost realizat de artistul est-german Bernhard Heisig. Nu putea lipsi, bineînțeles, țigara. Politicianul SPD Helmut Schmidt, cancelar al Germaniei între anii 1974-1982, a rămas o autoritate morală până în zilele noastre.