1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Partidele, între fraudă electorală şi spirit corporatist

Partidele politice din România se comportă ca nişte corporaţii aflate în concurenţă pe piaţa liberă şi nu ezită să încalce regulile atîta vreme cît arbitrajul este slab.

default

Elena Băsescu

Mai multe publicaţii au dezvăluit că PD-L a organizat o distribuire precisă a voturilor între lista de partid şi Elena Băsescu care s-a înscris în competiţie ca independentă.

Liderii partidului au admis pînă la urmă că exact aşa s-a întîmplat, dar fără să intre, desigur, în detaliile organizatorice.

Cezar Preda, de exemplu, a recunoscut că Elena Băsescu a fost sprijinită ca şi cum ar fi fost un candidat PD-L şi că partidul a făcut serioase eforturi pentru reuşita ei. Unii acuzatori au mers însă mai departe, şi au susţinut că PD-L a făcut mai mult decît atît, organizînd un veritabil turism electoral, în aşa fel încît militanţii partidului şi simpatizanţii care au putut fi mobilizaţi să poată vota şi cu partidul şi cu Elena Băsescu.

Ziarul "Jurnalul Naţional" a publicat şi o fotografie a unei table negre de şcoală pe care stă scrisă cu creta o schemă organizatorică încluzînd îndemnuri destul de ciudate cum ar fi: «realizaţi peste 60% înainte de prînz » sau « începeţi transportul cît mai devreme », totul în contextul explicit al secţiilor de votare şi al mobilizării la urne.

Dacă pentru un denunţ penal este puţin, totuşi este destul pentru a trage concluzii cu privire la natura organizaţiilor care sînt partidele politice din România.

Analiştii politicii româneşti au putut remarca de multă vreme că partidele constituite după 1989 sînt în primul rînd vehicule pentru anumiţi intreprinzători politici, organizaţii lipsite aşadar de doctrine şi care se bazează pe alte tipuri de loialitate decît convingerile politice.

Aceste tipuri de organizaţie, conduse autoritar de la centru ajung încetul cu încetul să se abată de la mandatul popular şi să acţioneze împotriva opiniei publice, aşa cum s-a întîmplat atunci cînd partidele (cu excepţia firească a PD-L) l-au suspendat din funcţie pe preşedintele Traian Băsescu. Era doar o culminaţie a unui proces îndelungat, întrucît partidele se dovediseră de multă vreme a fi simple reţele clientelare.

Este de notat că cei care au militat insistent pentru reforma sistemului electoral au avut în vedere şi reforma partidelor politice. Adoptarea votului în circumscripţii uninominale avea ca scop şi deschiderea partidelor către persoane cu o plaformă politică reală, către persoane care să aibă o legătură viabilă cu alegătorii. Reforma s-a realizat însă numai pe jumătate, tocmai din cauză că partidele politice s-au opus din toate puterile.

Cu toate acestea, votul din toamna anului trecut a reuşit într-o oarecare măsură să slăbească structura oligarhică a partidelor, dar acum, cînd s-a votat din nou pe listă închisă de partid, vechile reflexe au fost reactivate.

Aşadar partidele politice se comportă ca nişte corporaţii aflate în concurenţă pe piaţa liberă. Ele nu ezită să încalce regulile atîta vreme cît arbitrajul este slab şi cultivă fidelităţi care nu au nici o legătură cu interesul public, ci doar cu interesul strict al corporaţiei de partid. Aşa se explică de ce PD-L a ignorat avertismentele societăţii civile şi a susţinut, în secret, o candidatură care nu avea girul de principiu al opiniei publice româneşti dar care era legată strîns de interesele corporaţiei.

S-a văzut de asemenea că pe lista PD-L au fost admişi doar acei reprezentanţi ai societăţii civile care au acceptat acest tip de conduită a partidelor, în timp ce alţii au fost respinşi.

Autor: H.P. DW-Bucureşti
Redactor: Rodica Binder