1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Parlamentul Romaniei trebuie sa arate ca democratia este o sansa, nu o povara

Laurentiu Diaconu-Colintineanu21 noiembrie 2008

Markus Ferber, europarlamentar german, crede ca imunitatea demnitarilor nu trebuie sa impiedice procese intr-un stat de drept, pentru ca este in interesul celor vizati si al parlamentului sa isi probeze nevinovatia.

https://p.dw.com/p/FxAH
Markus FerberImagine: Markus Ferber

Domnul Ferber este de parere ca votul uninominal va contribui la responsabilizarea parlamentarilor si la redobandirea increderii in politicieni. In opinia sa, Romania trebuie sa ia in serios problemele justitiei, ale administratiei si retrocedarea proprietatilor.

LDC: De prea multe ori romanii au trebuit sa vada cum parlamentarii mai adorm in sedinte sau se distreaza pe internet in timpul dezbaterilor. Este asa ceva posibil in Parlamentul European?

MF: Voi porni totusi de la premiza ca acele situatii sunt unele de exceptie... Un europarlamentar trebuie, la fel ca un membru al unui parlament national, sa contribuie la sedinte, mai ales la cele unde poarta raspunderea pentru aprobarea sau respingerea unui demers. Cu siguranta ca exista si teme la care unul sau altul dintre parlamentari nu poate contribui si atunci poate sa rezolve niste probleme in birou sau sa dea cateva telefoane, dar totusi voi lua apararea colegilor mei europarlamentari spunand ca sunt persoane extrem de angajate in activitatea pe care o depun si cred ca acelasi lucru este valabil si pentru colegii romani.

LDC: Ce i s-ar intampla unui europarlamentar daca voteaza „la mai multe maini” sau trimite pe altcineva sa voteze cu cartela in locul sau?

MF: In Parlamentul European o asemenea practica este strict interzisa, la fel ca in legislativul romanesc. La Strasbourg este insa nevoie de o legitimatie speciala pentru a avea acces in sala plenara, colaboratorii birourilor parlamentare nu au dreptul sa patrunda in sala de sedinte. Fiecare are o cartela de vot pe care are voie sa o foloseasca numai el.

A existat si in Parlamentul European un astfel de incident, in care un coleg a votat cu doua cartele. Acesta a fost suspendat imediat pe o perioada de patru saptamani fara a avea dreptul de a mai participa la vot, astfel incat nu si-a primit nici salariul cuvenit pentru acea perioada. Asadar exista modalitati de sanctionare prevazute in regulamentul Parlamentului, iar de acestea se face si uz daca este cazul.

LDC: Este grea meseria de parlamentar?

MF: Nu este mai greu decat a fi jurnalist. Deosebirea este ca fiecare dintre noi trebuie sa fie capabil sa gaseasca un echilibru intre asteptarile cetatenilor, care sunt chiar mai mari de la un europarlamentar, si ceea ce poate impune in domeniul legislativ european. Este o activitate palpitanta, nu vreau sa o cataloghez neaparat ca fiind usoara sau grea, dar cu siguranta este foarte complexa.

LDC: Cat de dispus trebuie sa fie un parlamentar sa faca compromisuri? Si cat de departe pot fi duse aceste compromisuri?

MF: Intr-un legislativ precum cel european, format din 785 de parlamentari din 27 de tari care reprezinta 151 de partide politice va puteti imagina ca cine insista exclusiv asupra opiniei sale nu are prea mare succes. Un europarlamentar trebuie sa fie foarte dispus la compromisuri. Daca iau ca exemplu grupul Partidului Popular European, din care fac parte, constatam ca este o grupare formata din 60 de formatiuni politice. Nici macar in propriul grup parlamentar nu este usor sa impui o anumita linie sau o anumita politica in proportie de 100%. Si aici trebuie facute compromisuri.

Dar chiar daca un parlamentar are succes in propria fractiune, nu inseamna insa ca are automat si majoritatea in parlament, asa ca pasul urmator este abordarea altor grupuri parlamentare si realizarea de compromisuri cu acestea. Asa ca fiecare dintre noi trebuie sa isi faca o lista de prioritati: ce este neaparat necesar pentru o tara, pentru un partid si unde exista potential de negociere cu alti parlamentari. Si cealalta parte are o lista asemanatoare si din aceasta combinatie se ajunge la un compromis suportabil pentru toate partile. Cert este ca niciodata niciun parlamentar nu va reusi sa se impuna 100%.

Cat de departe poate fi dus un compromis? Din compozitia Parlamentului European reiese ca o initiativa legislativa nu poate avea o majoritate solida decat cu voturile celor doua mari grupuri parlamentare. Astfel incat necesitatea unei coalizari cu extremele, fie de dreapta sau de stanga, precum si riscurile ce deriva din aceasta sunt reduse.

Faptul ca Adrian Nastase nu si-a demonstrat nevinovatia este suspect

LDC: In contextul in care coruptia este cea mai grava acuza la adresa Romaniei din partea forurilor europene, ce parere aveti despre reglementarea imunitatii in Romania?

MF: Imunitatea unui parlamentar inseamna ca acel membru al legislativului nu trebuie sa sufere in urma activitatii sale la locul de munca. Cu alte cuvinte, activitatea unui parlamentar nu are voie sa fie impiedicata sau deranjata de un alt coleg sau de un oponent din afara cercurilor parlamentare.

In ceea ce priveste acuzatiile de coruptie, acestea sunt foarte grave si ar trebui elucidate de fapt, in principal, in interesul celor implicati. De aceea i-am recomandat si fostului premier Nastase sa fie de acord cu ridicarea imunitatii sale pentru a contribui activ la anchetarea acuzelor la adresa sa. Daca este nevinovat, asa cum sustine, atunci o poate demonstra si in fata unui tribunal. Prin faptul ca el refuza si nu renunta la imunitate se naste mai degraba impresia ca abuzeaza de imunitate pentru protectia sa personala si ca acuzatiile la adresa sa nu sunt chiar atat de deplasate.

De aceea imunitatea nu trebuie sa mearga atat de departe incat sa impiedice clarificari intr-un stat de drept daca acestea sunt necesare si oportune.

LDC: Dar nu numai ca fostul premier Nastase nu a fost de acord cu ridicarea imunitatii, ci si colegii au venit in apararea sa respingand avizele de urmarire penala. Este atunci indreptatita afirmatia ca in Romania coruptia este generata la nivel inalt?

MF: Nu imi permit sa afirm din afara unde se afla sursa coruptiei in Romania. Dar parlamentul trebuie sa se intrebe la sfarsitul zilei ce a facut ca sa impulsioneze reforma in justitie, cum a contribuit la combaterea coruptiei si ce a facut pentru a elucida anumite acuze, nu numai la adresa politicienilor, ci si la adresa anumitor sectoare din mediul de afaceri. De aceea sper ca alegerile sa furnizeze parlamentului o majoritate care sa se asigure ca mijloacele ce ii stau la dispozitie sunt utilizate in folosul cetatenilor, nu numai spre a proteja pe unul sau altul din colegi. Iar aici cred ca votul uninominal va avea un cuvant de spus.

Un parlamentar se va putea opune intereselor de partid

LDC: Cum credeti ca va imbunatati situatia votul uninominal?

MF: Dupa ce ani la rand oamenii au fost obligati sa voteze liste prefabricate de partidele politice, fiecare colegiu va vota pentru o personalitate anume, care este clar definita si se prezinta in fata alegatorilor. Cred ca decizia va fi luata mai degraba dupa calificarea fiecarui candidat pentru postul de parlamentar decat dupa apartenenta la un partid sau altul. Un asemenea sistem nu va dauna Romaniei.

LDC: Credeti ca votul uninominal va contribui la ameliorarea increderii populatiei in politicieni?

MF: Cred ca votul uninominal si legatura directa intre un parlamentar si colegiul in care acesta a candidat va duce la un control mai bun al activitatii sale. Oamenii vor putea decide daca acel reprezentant se straduieste sa promoveze, de exemplu, lucrari de infrastructura, daca aplica presiune asupra ministrului de resort sau asupra primarului localitatii. In plus, votul uninominal va determina parlamentul in totalitatea sa sa isi asume responsabilitatea de a clarifica diferite situatii care, in stadiul lor actual neadresat, provoaca o indepartare a populatiei de structurile democratice ale tarii.

Un parlament este concretizarea vointei democratice a unui popor, iar legislativul trebuie sa ii determine pe oameni sa nu priveasca democratia ca pe o povara, ci ca pe o sansa. Asa ca de la noul sistem de vot astept impulsurile necesare in aceasta directie. Un parlamentar poate sa se si opuna conducerii partidului sau si sa spuna „Eu am castigat alegerile in acest colegiu, eu am increderea oamenilor din regiunea mea si nu mai depind de bunavointa conducerii ca sa primesc un loc bun pe lista la urmatoarele alegeri”.

LDC: Chiar trebuie sa asistam inainte de alegeri la asa numitele „pomeni electorale” cand parlamentarii inghesuie pe ordinea de zi a ultimei luni cateva sute de legi doar pentru a imbuna alegatorii?

MF: Este o intrebare dificila pentru ca situatia nu se intalneste numai in Romania. Chiar si in Parlamentul European este la fel. Inainte de alegerile europene de anul viitor avem si noi o serie de initiative legislative deja demarate pe care dorim sa le adoptam. Deseori, presiunea timpului accelereaza procesul democratic decizional. Nici in parlamentul german situatia nu difera prea mult pentru ca legea prevede ca orice demers nefinalizat in actualul mandat trebuie inceput de la zero in legislatura urmatoare.

Nu as invinui aici parlamentul roman, ci as acuza mai degraba guvernul care a inaintat proiecte de legi mult prea tarziu, si acelea partial doar la presiunea autoritatilor de la Bruxelles, desi necesitatea lor era evidenta cu mult timp inainte.

Problemele Romaniei: justitia, administratia si retrocedarea proprietatilor

LDC: Dar este responsabil ca parlamentarii sa aprobe pe ultima suta de metri, in graba, o lege atat de importanta precum cea a lustratiei, care zace efectiv in parlament de patru ani de zile?

MF: Mai in gluma, mai in serios as spune ca mai bine sa fie legea in sfarsit adoptata decat sa fie amanata in legislatura viitoare. Dar sigur ca ati dat un exemplu extrem de problematic cu legea lustratiei.

Aici a primat interesul partidelor in fata interesului fiecarui parlamentar in parte. Si revin la ideea ca votul uninominal va schimba toate acestea. Actualii parlamentari au fost alesi pe liste de partid, iar loialitatea lor a fost in primul rand fata de formatiunea care le-a permis accesul in functie. Viitorii parlamentari vor fi trimisi la munca de oamenii din colegiul in care au fost alesi, asa ca acestia se vor vedea obligati sa reprezinte interesele regiunii respective. Astfel se va usura procesul de adoptare a legilor de acest fel, nu in ultimul rand pentru ca demnitarii isi vor dori sa fie realesi de acei oameni. Posibilitatea de a „aluneca” in fotoliul de parlamentar va disparea odata cu aceste alegeri.

LDC: Unde vedeti cele mai mari probleme ale Romaniei in prezent? Pe ce vor trebui sa se concentreze politicienii in viitorul apropiat?

MF: In primul rand trebuie pusa la punct justitia romaneasca. Aceasta trebuie sa se alinieze la standardele internationale. Procuratura trebuie sa fie independenta, trebuie sa fie degrevata de diferite presiuni corupte si sa aiba la dispozitie resursele necesare pentru a opera anchete incununate de succes. Politia trebuie sa coopereze strans cu procurorii. Iar tribunalele trebuie sa dispuna de un atare personal care sa ii permita sa se pronunte pe un dosar intr-un orizont acceptabil de timp. De asemenea, dotarea tribunalelor trebuie sa asigure o pronuntare a unei sentinte independente, eliberata de orice presiune materiala.

In al doilea rand, administratia centrala si locala trebuie dezvoltata astfel incat sa poata actiona in interesul oamenilor. Nu dau aici decat exemplul absortiei fondurilor europene, in special a celor din agricultura, unde putem observa in continuare deficite majore. Trebuie ca administratia sa fie capabila sa acceseze aceste fonduri care se cuvin oamenilor.

Iar in al treilea rand, trebuie solutionata problema retrocedarii proprietatilor catre proprietarii de drept, pentru a restabili echilibrul pe piata imobiliara din Romania, care in prezent este atat de „umflata” incat aproape ca nu mai permite investitii noi.

Nu inteleg noua lege adoptata de Parlament, conform careia proprietarii nu vor mai primi in natura imobilele nationalizate, desi principiul „restitutio in integrum” a fost statuat clar de Bruxelles ca directie viitoare de dezvoltare. Romania este o tara destul de mare incat sa poata satisface toate nevoile populatiei. Dar cu toate acestea este o tara care prin neretrocedarea proprietatilor a creat un deficit pe piata imobiliara si a determinat o crestere incredibila a preturilor. Retrocedarea este in interesul intregii tari si al dezvoltarii economice prin investitii directe.

Trebuie sa mentionam de asemenea ca acest proces este exclusiv in mainile decidentilor romani. UE nu se va amesteca pentru ca deja si-a indeplinit atributiile prin fixarea generala a acestui tel. Singurele principii unde Uniunea are ceva de spus sunt transparenta retrocedarilor si faptul ca ele trebuie sa se aplice si pentru romanii care au parasit tara, dar au dreptul la revendicare. Aici se opreste interventia de la Bruxelles, restul depinde de Romania.

Constelatii interesante...

LDC: Multi romani au sperat ca, odata cu aderarea, UE se va implica mai mult si s-au gandit ca in sfarsit politicienii romani vor fi „struniti” sa actioneze in interesul populatiei...

MF: Eu vin din Bavaria unde situatia este exact invers. Bavarezii cred ca UE se amesteca prea mult si ca ei pot oricum sa faca totul mai bine. Nu. Uniunea Europeana nu va interveni en detail in chestiunile ce trebuie rezolvate, ci va spune numai „Dragi romani sau dragi bavarezi sau dragi francezi, aici exista o problema, va rugam sa o rezolvati. Faceti-o pe propria raspundere si cu respectarea legislatiei europene”. Atat. Aceasta dorinta au avut-o si alti cetateni europeni. Luati exemplul Italiei, unde au existat mai multe guverne decat ani si lumea spera ca Bruxelles-ul sa fie ancora stabilitatii. Este gresit. Uniunea Europeana si institutiile sale nu pot actiona in locul unui guvern si al unui parlament legitimat democratic.

LDC: Ce ati recomanda asadar noului parlament al Romaniei? Cum poate legislativul contribui activ la dezvoltarea tarii?

MF: Este greu sa dau un sfat din afara. Eu mi-as dori ca noul parlament sa actioneze constient de responsabilitatea pe care o are si nu in interesul partidelor sau al guvernului.

In ultimii ani am vazut constelatii extrem de interesante, apropos de cine poate guverna cu cine... Ba acum se poate, ba maine nu se mai poate, ba poimaine se poate, dar numai putintel... Toate acestea au subminat increderea populatiei in politicieni.

Dar daca votul uninominal va duce la consolidarea parlamentarismului, atunci cred ca Romania se va inscrie pe un curs pozitiv. Astfel legislativul isi va putea derula activitatea de control al executivului, va putea sa perceapa grijile si nevoile cetatenilor si se va bucura de increderea oamenilor.

Markus Ferber este europalamentar german din partea Uniunii Crestin-Sociale (CSU) din anul 1994. Intre 1996 – 1999, domnul Ferber a fost presedintele Comisiei de afaceri parlamentare a aliantei dintre Uniunea Crestin-Democrata si cea Crestin-Sociala. Din 1999, Markus Ferber este presedintele grpului CSU in Parlamentul European.