Parlamentarii, prestatori de servicii

Liberalii nu vor contesta legea pensiilor speciale la Curtea Constituțională. După câteva declarații foarte critice, președinta PNL, Alina Gorghiu, a dat înapoi, sugerând că și președintele Iohannis ar putea promulga legea: ”Nu am reușit să găsim argumente care să ne ajute să promovăm o sesizare la Curtea Constituțională (…) Există în schimb un interes din partea noastră pentru a vedea cum se va raporta Președinția la legea despre care vorbeam. Există varianta să fie întoarsă la reexaminare, în același timp fiind posibilă și varianta de promulgare a legii”. Finalul este destul de ambiguu. Cu o zi înainte, aceeași Alina Gorghiu spunea: ”în acest moment, vorbim de o discriminare morală faţă de cetăţeni, de un act de sfidare, în opinia mea, faţă de toţi ceilalţi pensionari din România”. (RFI)

Cert este că președinta PNL își luase încă de atunci precauții, vorbind de o discriminare morală și nu de una juridică. E o distincție fină, care dorește să spună că există în societate nedreptăți legale. Un anumit lucru poate fi rău din punct de vedere moral, dar, dacă legea nu îl pedepsește, nu-ți rămâne decât să-l accepți.

Răspunderea principală pentru această lege revine grupurilor PSD și aliaților lor. Guvernul a fost rezervat, dar nici nu s-a opus. Liberalii au făcut opoziție, dar fără prea mare vigoare. Se pare însă că fiecare se gândește, în cele din urmă, la avantajul personal pe care îl poate extrage din această lege, căci ea nu se va aplica doar pentru militanții PSD și UDMR, ci pentru toți, de data aceasta fără discriminare.

Rămâne să vedem cum se va raporta președintele la această lege. Așa cum spuneam și cu altă ocazie, președintele nu este Consiliul Legislativ, rolul său fiind acela de a formula în primul rând o poziție moral-politică, și nu una juridică. El poate retrimite legea la Parlament cu argumente exclusiv de natură morală. Acesta este privilegiul său. În Polonia bunăoară, care are un sistem semi-prezidențial asemănător cu cel românesc, președintele are practic drept de veto. Legea retrimisă la parlament nu mai poate fi adoptată decât cu 3/5 din voturi, ceea ce subliniază mai bine esența politică a poziției prezidențiale.

Iar cât privește argumentele morale și politice, ele sunt destule. În expunerea de motive a legii de care vorbim s-a arătat că, pe durata mandatului, un deputat nu poate primi sporuri, traductibile în puncte de pensie, deoarece indemnizația nu este salariu. Un membru al Parlamentului nu este nici funcționar, nici angajat al Camerei, el exercită o demnitate publică care îl plasează dincolo de sistemul de salarizare. Dar, din cauza acestui lucru - se arată acolo - deputații ar fi discriminați, căci ar pierde puncte la pensie. La prima vedere, pare o argumentație corectă. Totuși există aici o contradicție. Pe de o parte, deputatul susține că nu este un salariat, ceea ce este corect, dar, pe de alta, caută să beneficieze de sporurile care se atribuie salariaților. A fi deputat sau senator nu este însă o obligație, ci o alegere, o demnitate care, prin comparație cu românul de rând, nici nu este prost plătită, dar care nu poate pretinde numai privilegii. Este destul privilegiul puterii, în măsura în care este înțeles cum se cuvine.

Se mai arată în expunerea de motive că incompatibilitățile statornicite de Monica Macovei au răpit deputaților dreptul de a avea afaceri comerciale și, prin urmare, că, pe durata mandatului, veniturile lor scad simțitor. Am mai arătat, cu alte ocazii, că legile incomatibilităților sunt, într-adevăr, exagerate, dar, chiar și așa, politica este o alegere liberă. Și, ca să fim onești până la capăt, nu cunoaștem exemple de oameni care au sărăcit făcând politică. În orice caz ar fi mai demn să lupți pentru amendarea legii incompatibilității, decât să pretinzi pensii speciale. E ca și cum ai accepta, în cele din urmă, că nu ești decât un prestator de servicii de un fel mai deosebit.