Paranoia la puterea a doua

Excluderea lui C.V. Tudor din PRM nu este un motiv de satisfacţie. Dacă iniţiatorul absolut al unei mişcări politice ajunge să fie dat afară de cei care i s-au alăturat, de cele mai multe ori prin linguşitorie, înseamnă că partidul a căzut dincolo de standardele sale iniţiale. Aşadar imaginaţi-vă: un partid paranoic, care a cultivat zvonul alarmist ca formă de seducţie şi incitarea naţionalistă ca liant de organizaţie se prăbuşeşte moralmente într-o zonă şi mai obscură.

Se poate admite, de dragul discuţiei, că excluderea lui C.V. Tudor ar fi putut reprezenta şi relansarea partidului într-o sferă mai inteligentă şi mai aptă de o politică pozitivă. Dar odată ce am văzut că succesorul său nu este altul decât Gheorghe Funar, nu mai e nicio îndoială că partidul va recădea şi mai profund de astă dată într-o veritabilă paranoia politică. Stilul exprimării lui Gheorghe Funar este elocvent: el aşteaptă ca C.V. Tudor să facă mărturisisi despre stăpânii săi, despre cei care l-ar fi creat şi pilotat din umbră în toţi aceşti ani. Cine sunt? Evident că Funar, cu calmul placid imperturbabil care îl poate face o scurtă vreme să pară plauzibil, nu a putut răspunde, dar ne putem imagina că e vorba de o cabală anti-românească care l-a creat pe C.V. Tudor tocmai pentru a discredita adevărata mişcare naţională românească. C.V. Tudor va fi fost atât de lipsit de măsură în toate tocmai pentru ca după succese superficiale lumea să se scârbeacă de naţionalism şi să plece capul resemnată în faţa noului globalism. Aşadar Vadim nu va fi fost decât un agent infiltrat în propria sa mişcare.

Odată cu Funar, PRM cade într-o paranoia la puterea a doua. Dacă partidul nu se va prăbuşi, ceea ce este posibil, în interminabile certuri interne la fel ca multe altele (vezi cazul PNŢCD în care excluderile reciproce s-au desfăşurat după acelaşi model), atunci va reprezenta un pericol real pentru democraţia românească abia întremată puţin. Riscul constă în apariţia unor noi confuzii: Gh. Funar a anunţat bunăoară că va lupta împotriva proiectului de la Roşia Montană, împotriva exploatării gazelor de şist şi împotriva unei noi Constituţii.

Ce-i drept Gh. Funar, în perioada în care era senator PRM, a iniţiat împreună cu senatorul UDMR, Peter Eckstein, o lege menită să interzică utilizarea cianurilor în minerit. Legea a fost respinsă şi a trecut în totală uitare. Dar acest episod arată că Gh. Funar este sincer şi hotărât, atâta doar că amestecul unui naţionalism paranoic în subiecte de acest tip nu ar face decât să creeze confuzii. La fel stau lucrurile cu gazul de şist sau cu modificarea Constituţiei. Dacă în ce priveşte exploatările de mai sus este limpede cam ce tip de argumentaţie va utiliza Gh. Funar, în ce priveşte Constituţia nu este foarte clar, dar putem bănui că PRM se teme de o regionalizare care ar oferi maghiarilor un cadrul mai bun de manifestare identitară. În orice caz toate aceste subiecte vor fi poluate cu tot soiul de raţionamene toxice.