Paradoxurile lustraţiei

Magistraţii sînt nevoiţi să dea declaraţii pe proprie răspundere privind relaţiile lor cu fosta Securitate. CNSAS urmează apoi să verifice adevărul acestor declaraţii, atunci cînd este vorba de înscrierea la concurs pentru ocuparea unui post de conducere sau de o candidatură la CSM. Nici un magistrat fost ofiţer de securitate sau colaborator de orice fel cu Securitatea nu mai poate ocupa o poziţie de conducere şi nu mai poate deţine un loc în forul cel mai înalt al magistraţilor. Atîta doar că această lege nu poate fi aplicată retroactiv. De altfel aceste scrupule legale au fost invocate în cazul CSM acolo unde s-a vădit că o judecătoare membră a acestui for a fost colaboratoare a Securităţii, dar fără să poate fi destituită.

Presa a publicat însă mereu date despre mulţi alţi magistraţi procurori şi judecători care au fost ofiţeri acoperiţi sau doar colaboratori ai Securităţii şi se aştepată ca CNAS să aducă şi dovezile oficiale. Principiul inamovibilităţii face însă ca cel puţin judecătorii să nu poată fi clintiţi din loc. Legile adoptate la propunerea ministrului Monica Macovei şi propunerile sale de amendare vor acţiona însă cu privire la viitor întrucît nici un magistrat care doreşte să facă carieră nu mai poate ocoli dezvăluirea întregii sale biografii. Legile acestea sînt însă contrazise de chiar legea lustraţiei care se află în Parlament. Legea lustraţie care face atîtea valuri, propune interdicţii numai în cazul acelora care s-au făcut vinovaţi de “poliţie politică” în timp ce legile Justiţiei au în vedere pe orice ofiţer de Securitate şi pe orice informator al ei indiferent de natura colaborării sale. Se ştie cît de dificil este să demonstrezi că un securist a făcut “poliţie politică” dacă nu ai acces integral la arhive.

Or, intre legea lustraţiei aflată în proiect şi legea Monicăi Macovei există un conflict evident. Legea lustraţiei este relativistă şi lasă portiţe largi de scăpare, în timp ce legea aflată în vigoare este radicală şi etanşă. Prima este greu aplicabilă depinzînd de dovezile furnizate de serviciile secrete, cealaltă este uşor de aplicat întrucît nu pretinde decît dovezi simple şi nici nu dă posibilitatea unui recurs în Justiţie. Dar la un moment dat, legislaţia va trebui să fie unificată, aşa încît se poate spune că, paradoxal, lustraţia din domeniul Justiţiei se află în cumpănă şi riscă să fie compromisă de chiar legea lustraţiei.