Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est face loc Consiliului pentru Cooperare regională

La sfârşitul lunii mai a anului acesta, cel mai înalt for decizional al Pactului, aşa-numita Masă Regională de la Belgrad a stabilit crearea unei noi instituţii – Consiliul pentru Cooperare Regională. Acesta urmează să preia până în 2008 funcţiile Pactului de Stabilitate, şi să se concentreze asupra următoarelor domenii prioritare: Dezvoltare economică şi socială, infrastructură, justiţie şi politică internă, cooperare în chestiuni de securitate şi stimularea cooperării parlamentare. Şeful Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, Erhard Busek, a oferit postului nostru de radio un scurt interviu privind realizările şi viitorul organismului pe care-l conduce.

Deutsche Welle: Domnule Busek, de ce s-a decis încetarea activităţii Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est şi preluarea sarcinilor acestuia de către o altă organizaţie?

Erhard Busek: Pactul de Stabilitate a fost de la început un instrument creat pentru o anume perioadă de timp, condus în principal de UE, de SUA şi de alte ţări din afara Europei. Este o diferenţă între statele donatoare de fonduri şi cele care beneficiază de ele. Suntem convinşi că această fază a trecut şi că a venit vremea ca statele din regiune să preia ele însele răspunderea. Pactul, aşa cum există el acum, nu corespunde acestui deziderat, şi de aceea am decis ca sarcinile sale să fie preluate de un instrument în care responsabilitatea centrală revine ţărilor regiunii.

DW: La iniţiativa cui s-a decis crearea noului Consiliu pentru Cooperare Regională?

EB: Comsia Europeană şi Pactul de Stabilitate s-au întrebat cum se poate asigura rezultatul muncii de până acum; s-au întrebat ce instituţii trebuie create pentru ca responsabilitatea să revină pe viitor guvernelor din regiune? Iniţiativa revine aşadar Comisiei Europene şi Pactului de Stabilitate, care au făcut o propunere în acest sens statelor din zonă– propunere care a fost unanim acceptată.

DW: La conducerea viitorului Consiliu de Cooperare Regională va sta un secretar general. Aţi declarat că doriţi ca această funcţie să fie ocupată de o „persoanalitate politică marcantă a regiunii”. Puteţi să ne daţi numele unor potenţiali candidaţi?

EB: Nu doresc să rostesc nici un nume fiindcă, din experienţă politică ştiu că numirea prematură a unui candidat îi micşorează acestuia şansele. Mă feresc de astfel de greşeli. Am stabilit ca principiu să ne abţinem pentru moment de la astfel de nominalizări şi regiunea va decide dacă-l va urma sau nu.

DW: Care este în opinia dumneavoastră cea mai importantă realizare a Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est în cei şapte ani de existenţă?

EB: Apreciez că principala realizare este aceea că responsabilii din regiune se află în dialog. Se uită prea uşor că regiunea a fost zguduită de patru războaie. Am reuşit în timp relativ scurt să-i aducem pe toţi la masa tratativelor. Asta nu înseamnă că toate probelemele au fost rezolvate, însă a apărut disponibilitatea de a sta de vorbă şi de a realiza ceva împreună. Aş dori de asemenea să evidenţiez că structurile democratice se dezvoltă rapid, la standarde satisfăcătoare. Al treilea aspect pozitiv constă în însăşi foarte buna evoluţie economică a regiunii.

DW: Există şi domenii în care, privind retrospectiv, credeţi că s-ar fi putut realiza mai mult? Vă puneţi întrebarea dacă nu cumva într-un domeniu sau altul trebuia acţionat diferit?

EB: Există anumite domenii care au fost scoase din sfera de responsabilitate a Pactului, fapt pe care-l consider o greşeală. Totuşi, am reuşit să corectez câte ceva, astfel că, de la finele lunii mai, în competenţa Pactului au intrat şi educaţia, ştiinţa şi cercetarea. Îmi pare rău că sistemele de asigurări de sănătate şi de asigurări sociale nu sunt domenii care să fie gestionate de noi în profunzime. Al treilea sector pentru care nu am soluţii este agricultura. Statele regiunii se confruntă cu un adevărat exod de populaţie. Dată fiind şi rata scăzută a natalităţii, mă tem că ne vom confrunta cu o situaţie foarte dificilă mai ales la ţară. Mă tem că mediul rural va deveni un mediu pustiu, şi asta nu e bine.