1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Pace acum?

Ce se ascunde în spatele unor formulări ale proiectului de rezoluţie ONU , intens negociat de Franţa şi Statele Unite? În ce măsură ar putea numita rezoluţie asigura o pace durabilă în Orientul Apropiat? Sunt doar două din numeroasele nedumeriri şi îngrijorări cărora majoritatea comentatorilor le dau expresie azi în paginile ziarelor germane pornind de la eforturile Naţiunilor Unite de a curma măcelul ce ia proporţii de-o parte şi de cealaltă a frontierei libanezo-- israeliene.

default

In viziunea cotidianului TAGESSPIEGEL proba decisivă în materie de diplomaţie pe care vor trebui să o treacă Naţiunile Unite constă în atingerea unui consens asupra trimiterii forţelor internaţionale de pace în Liban, asupra componenţei acestei formaţiuni, a misiunii pe care trebuie să o îndeplinească şi a duratei staţionării ei în regiunea de criză. Pentru KÖLNISCHE RUNDSCHAU lucrurile par ceva mai clare : războiul va lua sfîrşit atunci cînd forţele de pace îi vor despărţi pe beligeranţi. Dar să nu ne amăgim: ONU este încă foarte departe de a defini exact , în baza unor criterii politice şi militare, această extrem de primejdioasă misiune. Aşa încît după lectura articolului publicat în ziarul colonez am putea deduce că ne aflăm din nou acolo de unde am plecat. Cotidianul SÜDDEUTSCHE ZEITUNG trece în revistă cîteva din compromisurile pe care Statele Unite şi Franţa au fost nevoite să le facă pentru a ajunge la un minim numitor comun: Washingtonul care pînă nu demult a pus surdină oricărei critici la adresa Israelului, a fost nevoit să recunoască că doar prin mijloacele militare la care a recurs pînă acum, Israelul nu va putea învinge miliţiile Hisbollah fiind nevoit să renunţe la atacuri şi mai masive , din cauza numărului deja foarte ridicat de victime în rîndul populaţiei civile. Franţa a dorit un armistiţiu imediat şi abia după aceea soluţionarea politică a problemei. Aşa încît, conchide FRÄNKISCHER TAG, proiectul americano - francez de rezoluţie nu este nimic altceva decît un text ermetic presărat de contradicţii. TAGES ANZEIGER - ziar elveţian de limbă germană, relevă că în pofida speranţelor pe care observatorii politici şi le-au pus în proiectul de rezoluţie, documentul nu vizează un armistiţiu atotcuprinzător iar chestiunile delicate - cum ar fi dezarmarea miliţiilor radical islamice Hisbollah sau trimiterea unor forţe internaţionale de pace, cad sub incidenţa unei a doua rezoluţii. Aşa încît Kofi Annan are dreptate atunci cînd afirmă că prea îndelungatele ezitări ale diplomaţilor prejudiciază bunul renume al Organizaţiei Naţiunilor Unite alimentînd impresia că americanii şi francezii mizează pe factorul timp. Dacă LIBERATION apreciază drept groaznic actualul compromis, BASLER ZEITUNG reproşează proiectului de rezoluţie şi absenţa unei foi de parcurs a retragerii trupelor israeliene din Liban dar şi ignorarea faptului că miliţiile Hisbollah nu vor depune niciodată de bună voie armele. Cotidianul britanic THE INDEPENDENT consideră nici mai mult nici mai puţin că actualul proiect de rezoluţie este un cec în alb dat continuării violenţelor, fiecare din părţile beligerante simţindu-se îndreptăţită să creadă că acţionează în baza dreptului la autoapărare. Or – sub atari auspicii – pacea nu se va putea instala conchide cotidianul elveţian citat. Iar de la Viena se mai face auzit un reproş: DER STANDARD consideră că Israelul nu dispune de o strategie pentru perioada postbelică iar actuala strategie militară ar fi ruptă de realitate şi pe de-asupra - sortită eşecului - crede LA REPUBLICCA după ce face o comparaţie între războiul care a bîntuit în ex-Jugoslavia şi care a putut fi curmat fie şi cu preţul pierderii de vieţi omeneşti şi între conflictul din Orientul Apropiat, războiul din Liban fiind pînă acum , în optica ziarului citat, un eşec militar şi o catastrofă politică pentru Israel, din care motiv el nu poate fi curmat în prezent.

Tot în prezent, în paşnica şi pacifista Europă, cetăţenii germani se simt tot mai dezamăgiţi de politica marii coaliţii negru - roşu de la Berlin coabitarea fiind lipsită de cea mai mică urmă de romantism ceea ce nu înseamnă că un divorţ ar fi posibil acum crede GENERAL ANZEIGER. Iar partidul cancelarei Angela Merkel pare condamnat să oscileze între conservatorismul prăfuit şi pragmatismul neoliberal vînturînd chiar cele mai năstruşnice idei precum cea proferată de secretarul general UCD Ronald Pofalla conform căreia copiii care au serviciu ar trebui să achite nota de plată pentru părinţii lor aflaţi în şomaj – menţionează MITTELBAYERISCER ZEITUNG. Nu-i de mirare că nemulţumirea creşte în rîndul alegătorilor şi fiindcă să nu uităm – atrage atenţia de pe prima pagină azi FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG - în politică nimic nu se răzbună mai amar decît promisiunile neîndeplinite.

  • Data 07.08.2006
  • Autoare/Autor Rodica Binder
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B10O
  • Data 07.08.2006
  • Autoare/Autor Rodica Binder
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B10O