1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Pâinea cea de toate zilele

Fiecare al patrulea angajat german trăieşte din salariul minim - dar asta nu încetineşte risipa de hrană. Situaţia din Siria şi campania electorală din Franţa sunt alte două subiecte importante.

default

Conform unui raport furnizat miercuri în Germania, opt milioane dintre cetăţenii Republicii Federale trăiesc la limita salariului minim pe economie - care, în urma ultimelor negocieri purtate de sindicate, se apropie de opt euro pe oră în landurile vechi şi depăşeşte cu opt cenţi pragul de şapte euro în zona fostei RDG. Aceasta înseamnă fiecare al patrulea angajat, scrie mare, pe prima pagină Süddeutsche Zeitung, care face, în acest context, o referire la cel de-al doilea preşedinte al Germaniei post-belice, Ludwig Erhard, care promisese "bunăstare pentru toată lumea".

Or, scrie ziarul bavarez, aşa ceva nu mai există. "Milioane de oameni din Germania bogată trăiesc, din munca lor, mai degrabă rău decât drept. Salariul minim are nevoie de un dozaj corect". Şi, dacă în viaţa reală, politicienii încearcă să ofere cât mai puţin, undeva e nevoie şi de o recompensă, fie ea doar morală. "Berlinul, Parisul şi Bruxellesul merg cu ferimtate în direcţia atât de popularei impozitări a tranzacţiilor financiare, chiar dacă o pot institui doar în zona euro.

Dar", comentează Die Welt, "este o naivitate să crezi că aceasta va atinge în prima linie băncile şi speculanţii. Ca orice taxă, şi aceasta va fi inclusă în costurile pe care le achită clienţii". În aceeaşi notiţă, ziarul priveşte şi sub alt registru intenţia politicienilor: "Băncile joacă un rol central în rezolvarea actualei crize a datoriilor. Cine recurge la populisme şi le face ţapi ispăşitori îi condamnă conştient pe cetăţeni".

Nu e deloc simplu să găseşti metode prin care să pui băncile la co-plată pentru actuala criză, de a cărui izbucnire sunt co-responsabile, observă Märkische Oderzeitung. Şi nu doar din cauza anetrior pomenitului principiu piramidal, ci şi pentru că politicienii îşi joacă, fiecare, propria partitură. "Fisuraţi", îşi titrează, pe acest subiect, Frankfurter Allgemeine Zeitung, comentariul din deschiderea primei pagini.

Vestea nu e de ieri de azi - dar, periodic, în ultimul an, se repune pe tapet: germanii aruncă prea multă mâncare. Anual, pe cap de consumator, 80 de kilograme de hrană, echivalentul a 235 de euro, sfârşesc în tomberoane - şi nu vorbim despre restul de lapte care se acreşte pe fundul ambalajului sau bucăţica de brânză uitată în frigider, ci despre alimente în stare bună. Mâncarea, în ciuda celor constatate în paragraful anterior, rămâne foarte ieftină în Germania, cel puţin în raport cu restul Europei.

Acum: producătorii aleg - din prudenţă, probabil - să afişeze un termen minim de garanţie (în unele ţări, recomandarea face referire strictă la gustul optim, nu la calitatea produsului în sine). E "normal ca în rafturi merele să fie mereu proaspete", scrie Rhein-Neckar-Zeitung, dar se întreabă dacă e util ca acestea să se vândă la gramaje fixe. Comercianţilor ar trebui să li se atragă atenţia că, punând pe gramajele mici preţurile cele mai mari, se derogă de responsabilitate şi de morală.

Dar, observă un studiu al Universităţii din Stuttgart, citat de Tagesspiegel, consumatorii poartă partea lor serioasă din vină; decidenţii politici încearcă să modifice obiceiurile populaţiei, dar, completează cotidianul citat, "au puţine şansă în faţa comercianţilor, care au metode de a-i ţine captivi pe clienţi", referire, desigur, la diversele super-oferte.

După eşecul lui Kofi Annan în Siria, ce ar mai fi de spus? Poate doar că, aşa cum observă Tageszeitung, "după decenii de opresiune şi în miezul brutalităţii se naşte şi consolidează o societate civilă - oamenii au reuşit să îşi creeze structuri de autoadministrare". Neclar este dacă aceste reţele locale, născute din dorinţa de a nu lăsa viaţa de zi cu zi să se prăbuşească, "pot ţine pasul cu militarizarea conflictului".

Mai ales că, notează Neue Zürcher Zeitung, şi reprezentanţii politici ai adversarilor regimului de la Damasc sunt prinşi într-un război al ego-urilor. Să notăm şi un comentariu semnat, în Süddeutsche Zeitung, de fostul şef militar al Alianţei Nord-Atlantice, generalul Klaus Naumann, care argumentează "moartea speranţei" în ce priveşte democraţia şi statul de drept în Rusia: Vladimir Putin a probat, prin declaraţii şi fapte, că nu poate fi un partener pentru NATO iar recentul veto instituit în privinţa Siriei dovedeşte că "Rusia devine o povară pentru omenire."

Acelaşi ziar care apare în capitala Bavariei se întreabă, într-un alt comentariu, de data aceasta venit din partea casei, dacă există, cumva, o listă de condiţii ce se cere bifată şi se aşteaptă atingerea pragului critic. "Nu aşa au stat lucrurile în Kosovo, nu aşa au stat lucrurile nici în Libia. Oricum, criteriile pentru o intervenţie sunt îndeplinite în Siria (...) Rusia preferă, se vede treaba, haosul. Un haos care poate face intervenţia necesară şi în absenţa unui mandat ONU".

Nu putem lăsa la o parte un subiect francez, din presa franceză, privit cu interes în Germania. Cancelara federală Angela Merkel s-a angajat trup şi suflet în realegerea lui Nicholas Sarkozy în funcţia de preşedinte al Republicii. Or, dimensiunea implicării şefei Executivului de la Berlin transformă, în bună măsură, campania electorală franceză într-o chestiune internă germană.

Prin urmare, când La République des Pyrénées scrie despre sondaje, germanii citesc nu doar o prognoză franceză, ci şi un barometru al poziţiei cancelarei Merkel în raporturile cu Europa şi, implicit, al stării de spirit a acesteia. Doar că, notează ziarul citat, două instituţii demoscopice de anvergură oferă două rezultate contradictorii. Precauţie în lectura scorurilor, sugerează La République des Pyrénées, invocând nu doar metodologiile şi reţetele diferite ale institutelor care măsoară opţiunile electoratului, ci şi afinităţile pe care le manifestă, în spaţiul public sau în spatele culiselor, staff-urile organizaţiilor sociologice.

Un sfat bun nu doar pentru francezi, căci anul 2012 este presărat pe tot globul cu alegeri. Inclusiv în România, acolo unde se află una dintre acele graniţe externe ale Uniunii Europene la care face referire Les Dernières Nouvelles d'Alsace când încearcă să afle care este Europa despre care se dezbate în campania electorală din Franţa. Parisul vorbeşte despre retragerea din spaţiul Schengen, dacă acele graniţe externe devin o sită, ceea ce, punctează DNA, dă Europei nuanţe de sperietoare. Ziarul - care apare la Strasbourg, oraş situat chiar pe graniţa cu Germania - este oripilat de ideea reintroducerii controalelor la frontieră şi îl acuză de populism pe Sarkozy, cel care a adus subiectul în această formă în dezbatere.

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Ovidiu Suciu