1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

NRS-Import

Otrăvuri în arhive, suflete şi alimente

Arhivele Securităţii otrăvesc relaţiile între scriitorii germani originari din România, reziduurile dictaturii întreţin alerta în Tunisia, dioxina din alimente iscă şi suspiciunea consumatorilor faţă de autorităţi.

default

Protocoalele terorii zac în trei hale, la Bucureşti (….) Aici zace ascunsă ,în doze concentrate, între dosare, otrava care de la o vreme încoace a început să se scurgă şi înafară. O otravă care nu doar în România îşi face efectul. Fiindcă printre delatori şi victime, se numără şi scriitori de limbă germană.

Am citat un fragment din articolul publicat în ediţia de azi a săptămînalului DER SPIEGEL despre dezvăluirile privind cazul poetului Oskar Pastior,care au declanşat o dispută în r îndul scriitorilor germani originari din România. În centru l dezbaterilor despre vinovăţie, trădare şi demnitate în vremurile de restrişte ale dictaturii stă laureata Premiului Nobel pentur Literatură, Herta Müller, află cititorul din chapeau-ul acestui edificator şi întristător articol.

Printr-o amară ironie, această luptă de tranşee le-a asigurat poeţilor din Carpaţi o notorietate mai mare decît cea recoltată cu romanele şi versurile lor, scrie Walter Mayr, autorul textului publicat .


Cutremurătoare este şi descrierea momentului în care cei care cufundaţi în consultarea dosarelor, ca în galeriile unei mine descoperă întunecimile perioadei postbelice a României. Ceea ce ei aduc la suprafaţă din aceste expediţii este materia primă a unor înfruntări amare şi a deconspirării unor mistificări existenţiale. Între imaginea care o avem despre noi înşine şi cea din rapoartele securităţii , distanţele sunt adesea enorme, mărturiseşte unul din cercetătorii acreditaţi ai CNSAS , citîndu-l pe Nietzsche: Memoria îţi spune ce ai făcut, mîndria nu acceptă faptele iar cu timpul, mîndria învinge memoria.

Chiar dacă mîndria de a-l fi alungat pe dictator de la putere a putut fi citită pe chipul tunisienilor entuziasmaţi după fuga lui Ben Ali, anarhia care domneşte actualmente riscă să vireze într-o nouă dictatură – crede LIBERATION, comentînd dramaticele evenimente ale ultimelor zile în ţara urmaşilor anticilor fenicieni.Cotidianul francez duce mai departe temerile, menţionînd că dacă totuşi demcoraţia se va impune, ea i-ar putea favoriza în primul rînd pe islamişti care se bucură de popularitate în rîndul populaţiei paupere.

Dar, de teama islamiştilor şi a integrismului islamic, mult prea multă vreme Europa şi Statele Unite ale Am e ricii au tolerat menţinerea la putere a unor dictatori arabi seculari, în Egipt, Tunisia sau Algeria. Cît timp aceştia i-au ţinut în frîu pe fanaticii religioşi şi au stăvilit exodul ilegal spre Europa, ei au putut conta pe sprijinu l occidentului care nu a fost prea dornic să afle detalii despre metodele de lucru ale potentaţilor arabi atrage atenţia TAGESZEITUNG din Berlin.

In fond, situaţia din Tunisia exprimă cît se poate de clar dilemele occidentului, deduce THE SUNDAY TIMES menţionînd că opoziţia poate, aşa cum s-a petrecut acum în Tunisia, răsturna un regim de la putere dar la fel de bine, ca urmare a frustrărilor, ea poate sprijini organizaţii teroriste. În acest an aminteşte ziarul britanic citat – se împlineşte un deceniu de la atentatele comise de Al Qaida la New York şi Washington. Dar în sensul unei reale schimbări politice, s-a făcut prea puţin. Constatarea vizează atît Orientul Apropiat cît şi Pakistanul. Occidentul sprijină re gimuri corupte de teama de a nu fi confruntata cu potopul de după căderea lor. Numai că această procedură nu este pe termen lung favorabilă nici apusului, nici ţărilor în cauză.


În sfîrşit, morala provizorie scandalului iscat de depistarea dioxinei în alimente, în Germania , ar fi următoarea, în optica ziarului BRAUNSCHWEIGER ZEITUNG: Gata cu nutreţul în care sunt amestecate reziduuri industriale, înapoi la micile ferme şi gospodării unde animalele au parte de condiţii „normale” de creştere şi întreţinere, corespunzătoare specificului regional. O astfel de cotitură în agricultură şi zootehnie presupune capacitatea miniştrilor de resort ai Uniunii Europene şi ai ţărilor membre de a se confrunta cu asociaţiile de producători şi cu reprezentanţii industriei alimentare, spre a-i determina să respecte, în sfîrşit, dorinţa consumatorilor ce-şi doresc alimente curate şi sigure.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Vlad Drăghicescu