OSCE aduce veşti proaste pentru Moldova

Potrivit analiştilor politici, proiectul de document îngroapă obligaţia Federaţiei Ruse de retragere a trupelor de pe teritoriul Republicii Moldova. Documentul face referire la necesitatea avacuării doar a celor 150 de militari ruşi care păzesc depozitele de armament din Transnistria, nu şi la ceilalţi aproape trei mii de militari care staţionează în regiunea separatistă în calitate de pacificatori.

În proiectul Declaraţiei ce urmează a fi propus pentru aprobare la Bruxelles, Federaţiei Rusie nu i se mai cere să-şi retragă „forţele militare“ sau „trupele“, aşa cum i s-a cerut mereu din 1999 încoace. Acum, preşedinţia OSCE cere numai retragerea muniţiilor şi a personalului care le păzeşte, fapt ce ar permite Rusiei să rămână cu trupele pe teritoriul Republicii Moldova. OSCE încearcă să explice această cedare, făcută în detrimentul suveranităţii Republicii Moldova, prin necesitatea încurajării Federaţiei Ruse să participe la deblocarea procesului de negocieri în problema transnistreană.

OSCE lipsită de influenţă

Potrivit directorului de programe din cadrul Institutului de Politici Publice de la Chişinău, Oazu Nantoi, proiectul Declaraţiei OSCE trădează criza de imagine în care a intrat această organizaţie care nu a izbutit nici măcar să readucă în 2006 Chişinăul şi Tiraspol la masa de negocieri.

„În ultimii ani a devenit evident că OSCE a devenit o structură care îşi caută locl şi, respectiv, este destul de vulnerabilă în deosebi în situaţia când Federaţia Rusă declară că este necesară reformarea profundă a OSCE, acuză OSCE de aplicarea standardelor duble în ceea ce priveşte aprecierea rezultatelor diferitor alegeri şi referendumuri de pe globul pământesc şi, totodată ameninţă OSCE cu stoparea finanţării. (...) Rezoluţiile OSCE care, repet, se adoptă prin consens, ele nu schimbă nimic, ci mai degrabă reflectă starea de moment a interferenţelor de interese între Rusia, UE şi SUA care poate fi fixată în aceste documente”.

Rusia susţine că Tiraspolul împiedică retragerea

Analistul politic Vladimir Socor susţine într-un recent editorial publicat de presa de la Chişinău că prin acest proiect de declaraţie OSCE introduce o formulă cu totul nouă – aceea de “părţi implicate” fără a preciza care sunt acestea. „Jocul e clar. Rusia, ca să scape de răspunderea politică, dă vina pe autorităţile de la Tiraspol care chipurile “nu-i permit” să-şi retragă trupele ori muniţiile, deoarece respectivele autorităţi sunt nemulţumite de situaţia politică. Dar angajamentele Rusiei sunt necondiţionate şi nu depind de vreo a treia “parte implicată.” Introducând, pentru prima dată, această noţiune, proiectul de declaraţie finală îi da Rusiei o mână de ajutor”, susţine Socor.

Actorii din regiune trebuie să îşi rezolve problemele singuri

Deci, fără să mai ceară retragerea trupelor, documentul nu cere Rusiei nici măcar să ducă la îndeplinire retragerea muniţiilor, ci numai să reînceapă un “proces” de retragere a acestora, proces care ar putea dura la nesfârşit şi ultimii 13 ani confirmă acest lucru. Potrivit lui Oazu Nantoi, comunitatea internaţională şi guvernarea din Republica Moldova trebuie să evalueze în mod realist potenţialul OSCE de soluţionare a conflictelor îngheţate şi să ia o decizie reieşind din interesele naţionale ale ţării.

„Trebuie să privim realist la potenţialul OSCE în ceea ce priveşte soluţionarea conflictelor în spaţiul ex-sovietic, să-i mulţumim pentru rolul pe care l-a jucat şi poate să-l joace la monitorizarea procesului de democratizare în Republica Moldova şi nu numai - şi să ne ocupăm noi de soluţionarea diferendului transnistrean care este o problemă a noastră, a statului, a societăţii, a guvernanţilor. Din păcate, la acest capitol, în opinia mea, Republica Moldova şi societatea în ansamblu nu prea îşi face tema de acasă”.

Cea mai gravă prevedere a proiectului de declaraţie îi acordă Rusiei un avantaj mult râvnit: ratificarea tratatului FACE, chiar dacă Rusia nu-şi îndeplineşte propriile angajamente asumate în 1999 la summit-ul OSCE de la Istanbul.