Oscarurile 2005

Bunica şi dragostea faţă de ea au eclipsat duminică seară tot restul momentelor de autentică emoţie de care galele premiilor" Oscar" nu duc lipsă niciodată. Bunica în chestiune e a lui Jamie Foxx. Obţinând binemeritaţii săi lauri pentru cel mai bun rol principal masculin în "Ray", Foxx a ţinut, cu lacrimi în ochi, să relateze tuturor despre providenţiala femeie, a cărui iubire şi dăruire l-a făcut om, învăţându-l să stea drept şi totodată buchia meseriei de actor.

Omul care l-a încarnat pe legendarul Ray Charles, genialul cântăreţ orb de soul, n-a rămas singurul artist american de origine africană evidenţiat duminică de membrii Academiei de film. Graţie lor, instituţia care decernează cele mai râvnite distincţii ale industriei mondiale de cinema i-a oferit şi persuasivului Morgan Freeman prilejul de a-şi adjudeca un Oscar pentru rolul său de sprijin din filmul care a luat caimacul serii. "Million Dollar Baby", de Clint Eastwood a fost calificată de majoritatea membrilor academiei drept cel mai bun film al anului. Simultan s-a premiat şi munca regizorală a celui care şi-a dobândit prestigiul la Hollywood ca actor. Succesul peliculei turnată de cel mai vârstnic cineast laureat vreodată cu un Oscar pentru regie, l-a răsplătit într-un mod cu totul special pe Eastwood. Emblema hollywoodiană a luptătorului care, ca actor, a încântat generaţii întregi de adolescenţi în postura sa de "Dirty Harry" războindu-se la sânge cu "răul", se lovise, ca regizor, de dificultăţi uriaşe înainte de a putea strânge cele 30 de milioane de dolari ale devizului pentru "Million Dollar Baby". Cu enormă perseverenţă Eastwood reuşise în cele din urmă să adune banii necesari. Filmul său ilustrează istoria tragică a unei fete, care încearcă să se izbăvească de mizerie expunându-se, sub îndrumarea unui antrenor pe cât de bătrân pe atât de puţin entuziast, loviturilor de pumn necruţătoare ale boxului profesionist.

In partitura principală a strălucit din nou vrednica Hilary Swank. La 30 de ani, din care 9 de actorie şi nu prea multe roluri, fericita actriţă obţine iată al doilea ei Oscar, după succesul înregistrat acum 6 ani, în "Boys Don’t Cry", "Băieţii nu plâng", în care Swank dădea glas unei fete vrând cu orice preţ să aparţină sexului tare.

În reacţie la improbabilul triumf al peliculei sale, care, în pofida tuturor obstacolelor, a sfârşit prin a-şi adjudeca principalele premii, Eastwood a renunţat la orice declaraţii egolatre. Cu lipsa de trufie care-i şade bine oricărui mare artist, ba chiar cu o modestie ieşită din comun cineastul american a preferat în schimb să-şi manifeste respectul faţă de colegul său Martin Scorsese şi regretul că autorul memorabilelor "Taxi Driver", "Raging Bull" sau "Mean Streets" (pentru a evoca doar câteva din creaţiile sale majore) a ratat din nou, pentru a 7-a oară, distincţia pe care, incontestabil, o merită de mult.

"Aviator", filmul semnat de-această dată de italo-americanul Scorsese, o biografie romanţată a excentricului magnat şi pilot amator Howard Hughes, interpretat convenabil de Leonardo di Caprio a trebuit să se mulţumească doar cu distincţii relativ mărunte. Între ele figurează premierul decernat actriţei Cate Blanchett pentru rolul ei secund, precum şi Oscaruri pentru imagine, montaj şi scenografie.

La categoria filmelor străine s-a impus "Mar Adentro", "Marea Interioară", o peliculă spaniolă de Alejandro Amenabar. Prin intermediul lui Javier Bardem, distribuit în portretul unui paralitic angrenat în luptă cu sistemul legal lungmetrajul lui Amenabar propune o pledoarie, în opinia mea îndoielnică, în favoarea eutanasiei intitulate, mai nou, "moartea asistată".