1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Originalitatea, rusinea si mandria romanilor

Cu mai mult sau mai putin succes, si vestul si elita autohtona incearca febril sa inteleaga ce se intampla in Romania. Acolo, unde se reaseaza relatia dintre popor si liderii lui.

Romanii revolutioneaza din nou cartile de politologie. Dupa ce, cu ajutorul Moscovei, s-au vazut expusi in comunism, ca niciun alt neam esteuropean, experimentului Pitesti si derivatelor sale prin care s-au trezit nu doar jefuiti, schingiuiti si cu libertatea furata, ci si spalati pe creier, s-au vazut mancurtizati in postcomunism prin "democratia originala". Fara egal si fara precedent in lume nu vindea tara mancatoare de salam cu soia si n-o dadea inapoi burjuilor si mosierilor carora le fusese luata, scop in care confisca revolutia.

Mai nou, romanii continua sa fie supusi jafului si reprogramarilor ideologico-mentale. Dar aceasta operatiune profita nu doar de indelungata experienta a indoctrinarilor totalitare si de criza morala generala care mutileaza lumea libera cu populism si cu o dureroasa penurie de lideri si eficienti, si democrati, ci si de infrastructura propagandistica internautica si televizata pusa pe picioare, in cooperare, de Moscova si de oligarhia autohtona.

Dar, pentru prima data in confruntarea cu tortionarii sai, poporul roman are carti bune. Nu mai e singur pe lume. Nu mai e izolat. Arma sa principala e, pe langa informatia care circula in timp real, creativitatea unei noi si libere clase de mijloc, a unui segment demografic in crestere, care, educat, activ, dinamic si prosper, s -desteptat. Si stie sa se foloseasca si sa converteasca in viata si temei de speranta atat stirile, cat si imaginatia sa creatoare.

La toate acestea se adauga alt mare motiv veritabil de mandrie romaneasca. Tara are institutii, magistrati si o putere judecatoreasca in stare, gratie mecanismelor edificate pentru aderarea la NATO si UE, sa combata coruptia la nivel inalt mai eficace decat in mare parte din restul lumii.

Or, in fata acestor redutabile trupe, hotii, hulpavi si nerabdatori la culme sa se infrupte in sfarsit din grasimea jertfei neamului, se tem. Iata de ce s-au precipitat, incercand brusc, in crucea noptii, talhareste, retrogradarea statului de drept romanesc la stadiul de stat feudal prin demontarea institutiilor care-i garanteaza si legea si justitia si separarea puterilor.

Iata de ce, prinsi in flagrant, lucreaza acum lent si ceva mai temeinic la atingerea aceluiasi tel.

Iata ce explica uimitoarea lor tafna perpetua si agresivitatea lor iesita din comun, modul aparent fara noima, in care se ratoiesc mai tot timpul, la te miri cine. De pilda la Irina Kuglay, reprezentanta Ministerului Public, care, conform Constitutiei, apara interesele societatii si ordinea de drept precum si drepturile fundamentale ale cetatenilor, fiind, prin urmare, cat se poate de legitim sa coopereze cu Parlamentul si Comisia juridica a forului legislativ.

Un ins cu comportament de comisar sovietic, jenat de faptul ca e silit sa pregateasca in vazul lumii si al expertilor o noua si pentru Parlament rusinoasa capcana statului de drept, prin neabordarea adecvata a OUG 13 si 14, a dat-o afara pe doamna Kuglay, cu scandal, din sedinta Comisiei ”sale” juridice. Pe tonul inflamat al unui Visinschi stalinist si cu stridenta isterica a unui copil prins ca s-a scapat in pantaloni, a afirmat ca institutia lui n-ar avea nevoie de supraveghere.

Or, omul, pe numele sau Serban Nicolae, are dreptate, intr-o logica mafiota, autoritara sau totalitara. In care dictatorul recuza si se apara de orice verificare sau control. Caci tocmai de supraveghere are nevoie orice Parlament, Guvern, sau Putere Judecatoreasca, in democratie si in stat de drept. Dar intr-unul mafiot, feudal sau totalitar, stapanul suprem e si absolut. El e statul. In organizatia mafiota, legea omertei il precede si ii supravietuieste unui capo di tutti capi. In statul feudal, tiranul e chiar statul. Iar in cel totalitar, führerul, cum releva Hannah Arendt, a inlocuit legea, iar partizanii lui il sustin pana in panzele albe, indiferent de anvergura crimelor pe care le comite. Caci lor si baile de sange cele mai crude si cumplite li se par manifestari ale legii.

In Romania, tirania, ca nicaieri altundeva, se ascunde in spatele parlamentului. Specialitate si particularitate globala, Romania a inventat si dezvoltat pentru oligarhia proprie dictatura parlamentara, in care forul legislativ, departe de a reprezenta poporul, ai carui exponenti reali sunt in strada sa infrunte gerul in proteste-maraton, face si drege dupa cum vrea muschiul sau PSDisto-ALDEist. El nu se lasa verificat nici de Parchet, nici de societatea civila, nici de Presa, si nici de Presedinte. Checks and balances? Dar ce-o mai fi si moftul asta sorosisto-multinational, numai bun pentru o societate deschisa, dar nu si pentru Romanica parlamentarului guvernant-oligarh, imun in fata legii care e doar pentru cei "multi si prosti", vorba ideologului pontist, Mirel Palada?

Or, in acest punct se insala grav Palada. Si politrucii se autoamagesc, in genere. Ca organismele vii, societatile atacate dezvolta anticorpi. Cand agresiunea nu e sangeroasa, ci de tip propagandistic, si anticorpii sunt inteligenti. Nici un protest de amploare organizat vreodata in Europa nu cred sa se fi bucurat, precum revolutia romaneasca a civilitatii si a luminii stralucind din smartphones, de participarea unei lumi atat de smart, de manifestanti in masa atat de selecti.

In lipsa de lideri adecvati, romanii, europenii, democratii in genere au toate motivele sa fie foarte mandri de aceasta revolutie, care spala rusinea populismelor si originalitatilor politice romanesti. Si sa se bucure de ea. Caci este cert ca, fie si intr-un tarziu, isi va gasi lideri ok, care dau legi si nu le iau, care ctitoresc, nu darama, care sunt exemple de modestie, nu spectre arogante ale raului. Cu ajutorul lor va invinge, asa cum orice modernitate invinge indiscutabil orice feudalism.