Oraşul cosmopolit de la marginea Europei

O zi de sâmbătă în Kirkenes. Oraşul este complet acoperit de zăpadă. La piaţa centrală sunt parcate câteva sănii - cel mai bun mijloc de transport pe timp de iarnă în nordul continentului. Îmbrăcat gros, Peder Aresvik serveşte cârnaţi la grătar la standul său din piaţă. Chiar dacă localitatea în care trăieşte este situată la marginea Europei, Peder ştie sigur un lucru: "E singurul oraş cosmopolit din Norvegia."

Bărbatul pare să aibă dreptate. În Kirkenes, pot fi zărite atât maşini cu numere de înmatriculare norvegiene, cât şi suedeze, finlandeze sau ruseşti, iar pe stradă se vorbeşte în multe limbi. Preţurile la alimente şi locuinţe sunt exact ca cele din marile oraşe europene. Un apartament de două camere în centrul oraşului costă 270.000 de euro, o cină în oraş circa 60 de euro. "Din păcate, preţurile la locuinţe au explodat. Sunt atât de scumpe încât nu-ţi mai permiţi să cumperi una."

Bjarke Hestvik s-a mutat în Kirkenes cu zece ani în urmă. Cu toate că viaţa e scumpă în oraş, Bjarke este de părere că preţurile mari sunt un semnal pozitiv, un indiciu al creşterii economice. "Suntem mai optimişti ca acum zece ani. Şansele de a obţine un loc de muncă aici în nord sunt mari", spune el.

Oraşul fără şomeri

Acum un deceniu, Kirkenes se număra printre oraşele-problemă ale Norvegiei. În ziua de azi, "şomaj" este un cuvânt aproape necunoscut pentru oamenii care trăiesc acolo. Faptul se datorează apropierii geografice de Rusia şi reluării exploatărilor de minereu de fier, în cursul anului trecut.

În 1997, compania de exploatare - care avea o vechime de o sută de ani şi era motorul economic al regiunii - şi-a închis porţile. Situată pe un deal, mina care tronează acum ca un castel deasupra oraşului funcţionează la capacitate maximă.

Îmbrăcat într-un combinezon de protecţie galben, John Sanderson, şeful companiei de exploatare, verifică activitatea din mină. Sanderson povesteşte că reluarea exploatărilor de minereu de fier a devenit rentabilă în condiţiile în care numărul tot mai mare de comenzi venite din China a dus la creşterea preţurilor.

În prezent, mina are 350 de angajaţi - o cifră impresionantă pentru un oraş atât de mic. În curând vor fi scoase la concurs noi locuri de muncă. "Apreciem că în cinci ani ne vom dubla capacitatea de producţie, de la 3 la circa 7 milioane de tone de fier, iar numărul angajaţilor va fi de 500-600."

Trafic naval şi cultură

Locuitorii oraşului Kirkenes mai speră ca, nu peste multă vreme, încălzirea globală să ducă la împlinirea unui alt vis: traficul naval de mărfuri prin pasajul de nord-est să devină o activitate constantă.

Dar toate locurile de muncă existente sau cele care urmează a fi create nu ajută la nimic dacă oraşul nu are şi o ofertă culturală pe măsură. Astfel, în urmă cu cinci ani, la Kirkenes a fost organizat pentru prima oară un festival internaţional.

Autori: Clemens Bomsdorf, Claudia Ştefan
Redactor: Petre M. Iancu