Opoziţia prezidenţială se recuză

Liberalul Dan Mihalache a dezvăluit că în sânul propriului partid ar exista un curent puternic de opinie în favoarea instituirii unei republici parlamentare. Nu ar fi surprinzător dacă ţinem seama de opţiunile PNL încă din perioada Adunării Constituante aleasă în 1990, dar informaţia trebuie privită deocamadată ca o propunere şi nu ca o decizie de partid. În plus, PNL face parte dintr-o alianţă în care deciziile sunt mereu negociate. Ideea merită însă o examinare atentă, deoarece, după crizele politice repetate din ultimii ani România simte nevoia unei reale schimbări de regim. Prezidenţialismul, fie el şi limitat după model francez, a tins la o concentrare excesivă a puterilor, care a creat impresia unor guvernări autoritare mai apropiate de stilul răsăritean decât de cel occidental. Ambiguităţile constituţionale au fost soluţionate mereu în beneficiul celui mai puternic, iar atunci când forţele politice tindeau către echilibru, criza izbucnea inevitabil. Este posibilă desigur şi o remaniere a actualului sistem semi-prezidenţial care nu este totuşi recomandabilă câtă vreme s-ar conserva anumite contradicţii greu de rezolvat.

Reacţiile au fost deocamdată firave şi dezamăgitoare. Fostul premier Emil Boc a comentat declaraţia lui Dan Mihalache într-un chip evaziv care a ocolit fondul problemei: "Singura şansă certă a USL de a avea preşedinte în 2014 este să modifice Constituţia şi preşedintele să fie ales de Parlament. Asta este miza, de a-şi asigura sută la sută preşedinţia anul viitor, pentru că, dacă o lasă la mezat, la competiţie politică, s-ar putea să aibă probleme, având în vedere anii grei care urmează la guvernare”.

Dar problema nu este miza politică a PNL, ci una mult mai amplă, care ţine de natura regimului politic din România. Se pare că opoziţia nu este încă pregătită să ia parte la această dezbatere, căci şi eurodeputatul Cristian Preda, care manifestă de regulă un apetit mai mare pentru teorie, a preferat aceleaşi comentarii piezişe: ”Fostul premier Emil Boc are dreptate atunci când observă că propunerea penelistului Dan Mihalache, de a face alegerea preşedintelui în Parlament, are ca miză “securizarea” alegerii lui Crin Antonescu la Cotroceni. Rămâne de văzut dacă PSD va accepta această propunere şi, mai ales, dacă un text revizuit al Constituţiei în acest sens va fi aprobat prin referendum: altfel spus, dacă va exista o majoritate de cetăţeni care să renunţe la dreptul de a desemna şeful statului prin vot direct”.

Este semnificativ faptul că doi dintre liderii cunoscuţi ai PDL, unul dintre ei fost prim-ministru şi posesor al unui doctorat în drept constituţional, iar celălalt profesor de ştiinţe politice cu un doctorat în Franţa, evită să se pronunţe direct asupra unui subiect atât de important. PDL care şi-a jucat destinul pe cartea preşedintelui Traian Băsescu se află în imposibilitatea de a vorbi. Dacă susţine deschis menţinerea regimului semi-prezidenţial riscă să-şi atragă pe mai departe fulgerele antipatiei populare, care identifică, fireşte, regimul cu persoana, iar dacă susţine un regim parlamentar ar părea că se dezice cu totul de sine.

PDL a susţinut mereu în mod implicit şi prin toate gesturile sale politice concentrarea puterii în mâinile preşedintelui, furnizând, totodată, o teorie justificativă, potrivit căreia reformele excepţionale de care are nevoie România pretind o mână de fier. Partidul prezidenţial a fost într-o bună măsură un instrument al derivelor autoritariste care au culminat cu gestul fraudării votului în Parlament. Nu a fost neapărat un episod hotărâtor, dar a fost emblematic pentru modul în care regimul tindea să transgreseze regulile.

Se vede încă odată că Opoziţia are nevoie să-şi depăşească trecutul şi mai ales să se delimiteze de imaginea preşedintelui Traian Băsescu. Dacă există cu adevărat partizani reali ai prezidenţialismului în rândurile PDL, capabili de o argumentaţie bine articulată, ei nu vor putea pleda deschis pentru această soluţie decât abia după ce vor critica mandatul preşedintelui, arătând în ce constă erorile sale. Dacă nu vor întreprinde acest gest, ei vor fi pe mai departe condamnaţi la tăcere sau la tactici piezişe şi neonorabile.

În plus, PDL riscă să păţească la fel ca în cazul legii electorale. A susţinut ani de zile varianta preşedintelui privind votul majoritar până când a ajuns pe buza prăpastiei, riscând să dispară cu totul din parlament. Dar poate cel mai grav este că Opoziţia, prin incapacitatea sa de implicare, pare că se recuză din rolul legitim de a participa la dezbaterile constituţionale.