1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate şi cultură

Opinie: Război declarat epidemiei Ebola

Precum în mai toate crizele umanitare, şi în cazul Ebola comunitatea internaţională reacţioneză ezitant. SUA vor să combată epidemia cu mijloace militare. UE şi Germania ar trebui să acţioneze, crede Claus Stäcker.

Durează mult până când dramele umanitare din Africa ajung în centrul atenţiei în Europa.

Fiecare catastrofă umanitară nu reprezintă decât o dovadă în plus. Fie că este vorba de inundaţii, foamete, SIDA sau victimele înecate în Mediterană în căutarea unei vieţi mai bune, Europa se eschivează, până când iniţiativele politice nu mai pot fi evitate. Criza generată de Ebola este cea mai nouă şi, de departe, cea mai dramatică dovadă de ezitare. Chiar şi cei mai experimentaţi medici, voluntari şi jurnalişti nu au mai văzut niciodată o situaţie atât de gravă şi complexă. De săptămâni întregi, organizaţii precum "Medici fără frontiere" prezintă în detaliu dramatismul situaţiei şi condamnă lipsa de reacţie a comunităţii internaţionale. Persoanele infectate cu acest virus nu au acces în centre de tratament, spitalele se baricadează, medicii şi asistentele devin victime sau se retrag din calea epidemiei. Cadavrele rămân să putrezească pe străzi. Guvernanţii se refugiează dincolo de graniţele propriei ţări, economiile sunt la pământ, sistemele sociale oricum slabe îşi dau ultima suflare. Numărul victimelor, ajuns momentan la cca. 2500 nu a alertat încă îndeajuns de mulţi responsabili.

"Catastrofă fără precedent"

Claus Stäcker

Claus Stäcker

Organizaţia Mondială a Sănătăţii se referă la "o criză fără precedent în perioada modernă". Coordonatoarea Naţiunilor Unite pentru Ajutor Comunitar, Valerie Amos, avertizează asupra unui "colaps", care ameninţă statele de pe coasta vestică a Africii. Apeluri disperate au fost lansate şi de preşedinta Liberiei, Ellen Johnson-Sirleaf, către guvernele din toată lumea, de la cel australian până la cel din Rusia. În scrisoarea trimisă cancelarei Merkel, preşedinta Liberiei arată că: "fără mai mult ajutor din partea dumneavoastră vom pierde această bătălie"

E nevoie de poduri aeriene, de personal medical, de paturi de campanie, de spitale şi centre de tratement mobile. Campaniile de informare lansate de media din zonă trebuie sprijinite. Naţiunile Unite apreciază că în prezent este nevoie acută de aproape 800 de milioane de euro, din care aproape jumătate trebuie să ajungă în Liberia. Până în prezent nu s-a confirmat decât mai puţin de o treime din necesarul fondurilor de ajutor. Guvernul federal a promis iniţial alocarea a 2,7 milioane de euro, suplimentând apoi cu alte 9 milioane. Se verifică şi alte modalităţi de alocare a ajutoarelor.

Război cu arme de pace

Era şi momentul. Statele Unite ale Americii dau un exemplu. Cu totul diferit faţă de intervenţiile militare de până acum, iniţiativa trimiterii a 3000 de soldaţi, cu corturi, paturi şi aparatură medicală în Liberia nu va întâmpina nici un fel de critici. Intervenţia armată este eficientă: logistica militară şi structurile clare de comandă accelerează lupta împotriva epidemiei. În situaţii de criză şi vechile rivalităţi sunt date uitării. Cuba a trimis în mod oficial 165 de medici. China vrea să trimită 59 de experţi în domeniul sănătăţii. Până şi Malaezia va livra 21 de milioane de perechi de mănuşi din cauciuc.

În sfârşit, moartea care bântuie în Africa sensibilizează, inclusiv pe europeni. Până la sfârşitul anului, numărul celor infectaţi cu virusul Ebola ar putea creşte de patru ori, ajungând la circa 20.000, avertizează Naţiunile Unite. Infecţia echivalează cu o condamnare la moarte.

Pe bună dreptate, organizaţia caritabilă "Medici fără frontiere" continuă să se mire că rămâne principalul liferant de paturi pentru bolnavi în ţările afectate de Ebola. Eforturile depuse de voluntarii organizaţiei sunt supraomeneşti, iar suferinţele pacienţilor de nedescris. Pentru soarta celor respinşi nu există nici un fel de cuvinte.