Opinie: Berlinale - Un juriu curajos a ales ”Touch Me Not” | Cultură | DW | 26.02.2018
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Cultură

Opinie: Berlinale - Un juriu curajos a ales ”Touch Me Not”

Juriul de la Berlinale a oferit în mod surprinzător Ursul de Aur unei producții despre sex și intimitate. Dar este mai mult decât o alegere corectă politic în era #MeToo, e de părere Elisabeth Grenier.

Președintele juriului internațional ne-a avertizat la începutul ceremoniei de premiere. ”Vom fi surprinși?”, a întrebat prezentatorul evenimentului?. La care Tom Tykwer a răspuns: ”50/50”. 

Partea lipsită de surpriză a fost când Wes Anderson a câștigat premiul pentru cel mai bun regizor cu filmul ”Isle of Dogs”. Renumitul cineast și-a demonstrat din nou simțul impecabil pentru detaliu în această animație minunată; chiar mai mult decât în operele sale precedente. 

Dar surpriza absolută a venit la anunțarea câștigătorului Ursului de Aur. ”Touch Me Not”, filmul de debut al Adinei Pintilie, cu siguranță nu este pe placul publicului larg. Spectatorul e surprins frontal cu nuditatea, trupuri ”anormale” și secvențe neobișnuite. Stilul narativ experimental necesită puțină răbdare din partea publicului. 

Acordarea premiului pentru acest film nu numai că a șocat publicul festivalului, dar a primit un rating prost și în revista Screen International, care analizează filmele participante la marile festivaluri. 

Candidați puternici din partea Germaniei

Dintre cele patru producții germane intrate în competiție, două ar fi avut șanse de câștig. 

Prezentat în ultima zi a festivalului, ”In the Aisles”, regizat de germanul Thomas Stuber, a atras simpatia criticilor, inclusiv în ceea ce mă privește. Dacă ar fi câștigat Ursul de Aur, ar fi mulțumit probabil mai mult publicul. 

Alți critici germani ar fi preferat ”Transit”, o producție după romanul de exil din perioada celui de-al doilea Război Mondial al Annei Seghers. Regizorul Christian Petzold a transformat ecranizarea într-un experiment anti-istoric. 

Avându-l pe regizorul german Tom Tykwer ca președinte al juriului, criticii ar fi așteptat probabil un soi de avantaj din motive ”patriotice”. Ceea ce nu s-a întâmplat, iar Tykwer merită mult respect pentru acest lucru. 

Explorarea acceptanței reciproce

”Touch Me Not” o prezintă pe Laura (Laura Benson), care preferă să privească un gigolo masturbându-se, în loc să caute ea însăși intimitatea fizică. Încearcă să-și rezolve blocadele prin diverse terapii sexuale, inclusiv cu ajutorul unei prostituate transsexuale, Hanna (Hanna Hoffmann), care se folosește de muzica lui Brahms ca modalitate terapeutică în analiza sexualității, sau prin Seani Love, un terapeut și în același timp escortă de sex masculin, specializat în probleme de intimitate. 

Între timp, un workshop de atingeri prin yoga ne prezintă două personaje: Thomas (actorul islandez Thomas Lemarquis care a apărut în filmul ”Blade Runner 2049”) și Christian (Christian Bayerlein, în viața reală un dezvoltator web din Koblenz care suferă de atrofie musculară și care discută de ani de zile despre interesul său pentru experimentarea sexuală). În ciuda deformării și a limitărilor fizice, Christian are o atitudine pozitivă față de propriul trup, iar Thomas încearcă să-și depășească mecanismele de apărare. 

În timpul acestor sesiuni, Adina Pintilie este de asemenea parte din film, cercetarea fiind de fapt o formă de terapie pentru ea însăși. Prin faptul că folosește și actori profesioniști și oameni obișnuiți, Pintilie combină ficțiunea cu realitatea, dar totul pare perfect onest. 

Opening dialogue

Înainte de a viziona "In the Aisles," chiar am crezut că "Touch Me Not" ar putea câștiga marele premiu. Sigur că mulți vor spune că Festivalul de la Berlin, renumit pentru susținerea unor cauze sociale mai degrabă decât a bunului gust cinematografic, a ales din nou varianta corectă politic. 

Dar nu cred că aceasta a fost motivația principală a juriului. Sigur că este un semnal să alegi ”Touch Me Not” în toiul dezbaterii #MeToo, dar totuși, filmul este o lucrare estetică impecabilă și o propunere experimentală care mie mi s-a părut absolut originală. 

Nu pot spune că a fost totuși filmul meu preferat; e mult prea clinic și cerebral - ciudat, având în vedere că este vorba despre trup și intimitate fizică. 

Pe de altă parte, am discutat cu alții cel mai mult despre acest film, din clipa în care l-am văzut; probabil și scopul Adinei Pintilie. Când i-a fost înmânat premiul, a declarat că își dorește ca filmul să anime oamenii la dialog, la nivel mondial. 

”Nu este vorba despre ce poate cinematografia să facă, ci încotro se poate îndrepta”, a spus Tykwer, după ce a înmânat Ursul de Aur. Membrii juriului nu au urmat gusturile majorității criticilor, ci au luat o decizie curajoasă și vizionară, apreciind o lucrare cinematografică impecabilă artistic, pe care toți adulții ar trebui să aibă curajul să o vizioneze. 

Autoare: Elizabeth Grenier / lp

Vă mai recomandăm