Operaţiunea „Ahile” şi feminismul conservator

In lupta împotriva taliban şi a baronilor cartelului de stupefiante trupele ISAF sunt sprijinite de militarii afgani. Presa întîmpină cu un uşor scepticism noua ofensivă fiindcă doar forţa militară nu va aduce stabilitatea într-o ţară devastată crede LANDESZEITUNG recomandînd concertarea campaniei militare cu cea de reconstrucţie a Afganistanului. La şase ani după răsturnarea regimului taliban de la putere, această ofensivă reprezintă o cezură scrie KÖLNISCHE RUNDSCHAU explicînd şi de ce: vechea strategie de respingere punctuală a atacurilor taliban a eşuat în timp ce noua strategie nu lasă nici o îndoială asupra faptului că NATO poartă de facto un război în Afganistan. Luînd ea taurul de coarne, NATO procedează bine - aceasta fiind singura modalitate de a reduce numărul propriilor victime şi ale celora din rîndul populaţiei civile - scrie WESER KURIER. Dar – cît de modeste rămîn succesele celor mai moderne arsenale şi ale celor mai bine instruite trupe de elită în confrutnarea cu djihaddiştii fanatizaţi a simţit-o pe propria piele Armata Roşie în anii 80 cînd a intrat în Afganistan cu un efectiv de 100 de mii de soldaţi fiind obilgată să se retragă ulterior cu capul plecat le reaminteşte NÜRNBERGER ZEITUNG cititorilor, avertizînd că recurgerea exclusivă la forţa militară precum şi pagubele colaterale pe care aceasta le pricinuieşte, pot întinde forţelor occidentale o capcană primejdioasă.Şi atunci cine se va mai teme de o Alianţă care se va da bătută se întreabă SÜDDEUTSCHE ZEITUNG considerînd de rău augur numele ofensive Afganistanul putînd deveni pentru NATO realmente un călcîi al lui Ahile .NATO trebuie să cucerească provincia din sud Helmand dacă vrea să nu piardă Afganistanul opinează DIE WELT , pledînd pentru o prezenţă masivă şi de durată a forţelor internaţionale în Hindukuş.

Oricît de oportună şi necesară ar fi operţaiunea Ahille ea este susţinută de doar 5500 de militari dintre care 1000 afgani, restul revenindu-i aviaţiei americane remarcă ziarul italian CORRIERE DELLA SERA nu fără a insista asupra riscului unor noi pagube colaterale în urma ofensivei aeriene...

Oricît de bine înscenată ar fi fost, oricît de intens ar fi suscitat atenţia prin temele fierbinţi supuse dezbaterilor, reuniunea nocturnă a liderilor marii coaliţii de la Berlin nu s-a soldat cu rezultatele scontate este de părere FINANCIAL TIMES DEUTSCHLAND.Iar de la Viena DER STANDARD consideră că după eforturile pe care le-a reclamat reforma sistemului de asigurări medicale, membrii coaliţiei sunt într-atît de epuizaţi încît nu au mai putut da undă verde şi noii politici familiale amînînd deciziile finale. Mai grav i se pare ziarului citat că tocmai creştin democraţii sunt cei care îi ridică propriei lor colege ministra familiei Ursula von der Leyen, piedici în calea reformelor.Dar în coaliţia de la Berlin mai are loc un fenomen surprinzător pe care cotidianul DIE WELT îl explică pe larg, intitulîndu-l „feminismul conservator”.Despre ce este vorba : încurajate de prestigiul în creştere al cancelarei Merkel, partidele unionale încep să ocupe cîmpul tematic al emancipării deţinut tradiţional de formaţiunile politice de stînga . Ziarul publică atît imaginile cît şi opiniile celor şase lidere conservatoare care militează de pe poziţii cu totul noi în favoarea emancipării .Au şi de ce: pe aceeaşi pagină DIE WELT relevă că în Germania mai are de recuperat în competiţia europeană, rămînerea în urmă în ceea ce priveşte ocuparea de cătrer femei a unor poziţii cheie în conducere , în serviciile publice, economia privată şi viaţa parlamentară.Dar semn bun: direcţia este vertigions ascendentă în ultimii ani ...