1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Opel şi KarstadtQuelle sau despre cum se pot pierde milioane pe mâna managerilor

Salariaţii germani plătesc astăzi pentru greşelile managerilor din ultimii ani. Tot mai mulţi analişti economici sunt convinşă că pricipalii vinovaţii de criza prin care trece concernul KarstadtQuelle şi de anunţatele reduceri de personal de la Opel sunt, de fapt, cei care administrează soarta economiei germane.

Salariaţii de la Opel au ieşit în stradă. Ei nu vor să mai renunţe la locurile de muncă pentru a salva salariile managerilor.

Salariaţii de la Opel au ieşit în stradă. Ei nu vor să mai renunţe la locurile de muncă pentru a salva salariile managerilor.

Între şoc şi indignare, aproape de revoltă, angajaţii din Germania caută soluţii pentru împiedicarea concedierilor masive anunţate de patronat.

Actualele evoluţii economice ar putea inaugura o nouă etapă în Republica Federală şi anume: asumarea responsabilităţii chiar de către cei numiţi în acest scop, adică de manageri.

Crizele de astăzi nu s-au întâmplat peste noapte. Chiar dacă la fabricile Opel din Bochum si Rüsselsheim, indignarea şi revolta s-au amplificat cu adevărat în orele nopţii trecute, cauzele trebuie căutate cu ceva timp în urmă.

În vreme ce foştii şi chiar actualii manageri se bucură de compensaţii şi pensii în valoare de milioane de euro, angajaţii trebuie să răspundă cu propriile locuri de muncă. Când nu mai există altă soluţie, se aplică o reţetă cu efecte rapide: concedieri în masă.

Într-un comunicat oficial, General-Motors a anunţat joi că va trebui să economisească în Europa circa 500 de milioane de euro până în 2006. Altfel spus, 12.000 de locuri de muncă vor fi practic eliminate. Din acestea, 8 până la 10.000 revin fabricilor Opel din Germania.

Concernul KarstadtQuelle va trebui să scadă din buget circa 760 de milioane de euro. După negocieri-maraton, care au durat mai bine de 29 de ore, sindicaliştii au reuşit să salveze, momentan, o parte din locurile de muncă, promiţând în schimb renunţarea parţială la drepturi salariale şi indemnizaţii de concediu.

Şi totuşi peste 5500 de angajaţi, majoritatea din sectorul administrativ, vor fi concediaţi.

Atât Opel cât şi KarstadtQuelle au câteva elemente comune. Dintre acestea, cel mai important este proasta conducere. Managerii ar trebui să răspundă pentru reacţiile întârziate faţă de cerinţele pieţii. Opel, care aparţine General-Motors, a fost ani la rând principalul susţinător financiar al celui mai mare concern automobilistic din lume. Miliardele câştigate în Germania au fost investite pentru refacerea găurilor cauzate de pierderile din America. Acum lipsesc banii. La acest aspect se mai adaugă şi problemele de imagine a concernului. În vreme ce piaţa se reorienta către modele din categoria superioară, managerii de la Opel au continuat să investească în autoturisme deloc atractive pentru cumpărătorii europeni. Mai mult chiar, conducerea din Detroit este convinsă că din America se poate înţelege mai bine economia europeană, decât de aici de pe continent. Dacă la aceste date se mai adaugă şi fabrica din Polonia, recent deschisă de către General-Motors, cu salariile la nivel de est, atunci imaginea dezastrului managerial de la Opel este completă.

Situaţia de la KarstadtQuelle este asemănătoare. În ultimii ani, cumpărătorii germani au devenit din ce în ce mai rezervaţi faţă de oferta marilor lanţuri comerciale. Chibzuiţi şi speriaţi de efectul introducerii monedei unice europene, germanii au preferat aşa numitele magazine de discount. Managerii au reacţionat din nou fals: reduceri de personal. Şi cum să te descurci pe imensele etaje ale marilor magazine, cu oferte din belşug, dacă nu există nici un vânzător care să te poată îndruma?

Opel şi KarstadtQuelle se confruntă cu probleme financiare grave, datorate în exclusivitate conducerii concernelor. Planurile de salvare actuale oferă soluţii temporare. Mii de salariaţi îşi vor pierde locurile de muncă, iar cei care rămân vor fi nevoiţi să accepte condiţii mai proaste de teama şomajului.

Cei care au cauzat toată această mizerie sunt însă salvaţi. Din câteva milioane de euro compensaţie se poate trăi bine, chiar dacă strategia managerială a fost complet greşită.

Să mai adăugăm că politicienii federali nu asistă impasibili la situaţia gravă cu care se confruntă economia germană în aceste zile. Guvernul s-a informat, dar nu se amestecă în deciziile patronatului. În fondul, statul nu este soluţia de salvare a concernelor private într-o economie de piaţă. Intervenţia cancelarului Schröder în cazul Philipp Holzmann nu a făcut decât să întârzie falimentul uriaşului specializat în construcţii.

Ce ar fi însă ca uriaşele compensaţii şi salarii ale managerilor să se reflecte în viitor şi în calitatea administrării bunului mers al companiilor germane?

  • Data 15.10.2004
  • Autoare/Autor Alina Kühnel
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B1bc
  • Data 15.10.2004
  • Autoare/Autor Alina Kühnel
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B1bc