1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

PUNŢI DE SUFLET

Opţiuni în terapia cancerului la prostată

Atunci cînd li se pune diagnosticul de cancer al prostatei, mulţi bărbaţi se decid pentru îndepărtarea glandei printr-o operaţie radicală. Această opţiune se explică prin teama ca nu cumva cancerul să se extindă şi să se formeze metastaze. Un studiu efectuat de medici scandivi arată că metoda chirurgicală dă într-adevăr şanse mai bune pacientului.

default

După cum precizează autorii studiului în revista „New England Journal of Medicine”, îndepărtarea totală a prostatei s-a dovedit a fi o soluţie terapeutică bună. Pentru chirurgii germani, care optează de mult pentru intervenţia operatorie, estimarea lor a însemnat o confirmare. După aprecierea Institutului Robert Koch, în anul 2001 a fost pus diagnosticul de cancer al prostatei la 43.000 de bărbaţi germani. Se presupune că operaţia radicală a fost aplicată la cîteva zeci de mii, numărul exact nu se cunoaşte. Strategia operatorilor germani a fost considerată pînă acum de colegii din ţările scandinave prea dură, dat fiind că acest tip de tumoare nu evoluează agresiv.

Pentru a lămuri această problemă, o echipă condusă de Lars Holmberg de la Universitatea Uppsala a iniţiat încă din 1989 un studiu cu 700 de pacienţi benevoli avînd vîrsta medie de 65 de ani. Să precizăm că, la data începerii studiului, o tumoare era descoperită abia atunci cînd era destul de mare şi cînd pacientul începea să sufere din cauza simptomelor. Între timp există teste de depistare precoce, practic cu ani mai devreme decît odinioară. La jumătate din pacienţi prostata a fost îndepărtată chirurgical imediat după ce a fost pus diagnosticul. Ceilalţi s-au prezentat de două ori pe an la control şi doar atunci cînd glanda s-a mărit încă în mod evident a fost aplicată o terapie. După 8 ani, s-a putut stabili că îndepărtarea chirurgicală a dat rezultate mai bune. Statistica a arătat că în acest interval au avut loc mai puţine decese datorate acestei afecţiuni la cei operaţi decît la cei trataţi convenţional. Printre cei dintîi au existat evident mai puţine cazuri de formare a metastazelor.

Decizia pentru sau împotriva înlăturării prostatei este luată de pacient. Un motiv de a refuza operaţia trebuie căutat în cele două complcaţii destul de frecvente: impotenţă şi incontinenţă. De altfel, studiul a arătat că la trei sferturi din bărbaţii mai în vîrstă neoperaţi nu s-au format metastaze şi nici nu au decedat ca urmare a bolii. Un alt rezultat al studiului: operaţia s-a dovedit eficientă în a reduce riscul de a muri de cancer la prostată doar la bărbaţii sub 65 de ani. Acestea sunt argumente pentru medici, de a fi rezervaţi în aplicarea operaţiei la bărbaţii mai în vîrstă. Fireşte, nu se potae stabili o graniţă de vîrstă precisă. Trebuie ţinut seama de numeroşi factori, cum ar fi starea generală a sănătăţii pacientului sau agresivitatea tumoarei.

  • Data 06.07.2005
  • Autoare/Autor Elisabeta Sturdza
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B2nl
  • Data 06.07.2005
  • Autoare/Autor Elisabeta Sturdza
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B2nl