Omul care nu vrea să demisioneze - varianta italiană

În timp ce privirile comunităţii internaţionale sunt îndreptate spre Egipt, există şi în Europa o ţară în care mulţi intelectuali dar şi cetăţeni de rând cer plecarea omului ce deţine frâiele puterii: anume, Italia. Preşedintele Consiliului de Miniştri de la Roma, Silvio Berlusconi, pare, însă, imun - atât politic cât şi juridic. Stânga, intelectualii şi sindicatele mai au la dispoziţie doar strada şi puterea cuvântului. Umberto Eco este unul dintre cei ce dau greutate opoziţiei:

"Am venit dar sunt sceptic. Am impresia că putem ţipa cât vrem. Berlusconi nu va demisiona".

De săptămâni bune, cazul Berlusconi se află în atenţia justiţiei milaneze: premierul este acuzat de încurajare a prostituţiei juvenile, ba, mai mult, a abuzat de putere când a cerut poliţiei să elibereze o tânără care - şi, dintr-o dată, povestea prinde alte rezonanţe - a minţit că ar fi nepoata lui Hosni Mubarak.

"Am crezut că această nepoată este legătura dintre premierul nostru şi Mubarak", comentează Umberto Eco. Scriitorului nu îi place să tacă. Nu ştie să închidă ochii, când în joc e onoarea Italiei sale. Mai ales că s-a săturat să-l întrebe toţi străinii cu care se întâlneştze dacă ei, italienii, nu au ceva înde gând cu Berlusconi. Culmea e că situaţia arată altfel:

"Guvernul Berlusconi şi comportamentul şefului Executivului sunt zilnic criticate în ziarele italiene. Sunt scriitori care au scris cărţi întregi pe acest subiect. Dar în străinătate contează mai mult un sutien picat pe podea decât un articol inteligent".

Printre criticii lui Berlusconi, unul dintre cei mai vehemenţi este jurnalistul Roberto Saviano, ajuns celebru pentru investigaţiile sale despre mafie, cunoscut pentru volumul Gomorra. Dezvăluirile despre maşinaţiunile Camorrei l-au determinat pe Berlusconi să îl acuze pe Saviano că "murdăreşte imaginea Italiei". Saviano ştie, însă, că "oricne critică guvernul trebuie să se aştepte la acest preţ: defăimarea şi răzbunări".

Primarul Veneţiei, filosoful Massimo Cacciari, crede - uşor autocritic, de altfel - că nu doar Berlusconi este de vină pentru imaginea de bordel a Italiei:

"De vină sunt ambii poli politici: unuia îi lipseşte abilitatea de a guverna, celuilalt de a face opoziţie. Ambii sunt în criză".

Singurul indiferent la aceste zbateri pare însuşi Berlusconi, care admite franc: "Am pielea suficient de groasă".

Autori: Tilmann Kleinjung / Cristian Ştefănescu
Redactor: Laurenţiu Diaconu-Colintineanu