OLAF se justifică: autorităţile române au fost …sincere

Deşi, raportat la numărul populaţiei, România ocupă locul doi, cu 95 de cazuri (pe locul unul clasându-se Bulgaria cu 72 de cazuri), Bucureştiului nu i se vor suspenda fondurile de preaderare. Singura explicaţie pentru acest fapt, ar fi, conform purtătorului de cuvânt al OLAF (Oficiului European de Luptă Antifraudă): „Impresia că autorităţile române raportează cu exactitate aceste cazuri de fraudă, aducându-le în atenţia noastră, ceea ce explică procentajul ridicat de cazuri”.

Cele mai multe fraude se înregistrează, în cazul României şi Bulgariei, la fondurile de preaderare, un fapt normal dacă avem în vedere procesul de aderare recent al celor două state. Rămâne de explicat de ce numai Bulgariei i se vor suspenda fondurile de preaderare, argumentul sincerităţii autorităţilor române nefiind suficient.

Românii sunt sinceri, dar nu rapizi

Printre statele membre, cele mai rapide în a notifica Comisia Europeană privind fraudele la fondurile europene sunt Irlanda, Ungaria, Polonia sau Suedia. În mod inexplicabil, România nu se regăseşte pe această listă.

Comisarul Siim Kallas, responsabil pe probleme administrative, audit şi anti-fraudă, a declarat că „neregularităţile şi cazurile suspectate de fraudă trebuie notificate Comisiei în mod rapid şi detaliat şi trebuie instrumentate rapid şi efectiv.”

Şeful OLAF, Franz-Hermann Brüner, nu a fost prezent la conferinţa de presă, fapt care a atras critici dure din partea jurnaliştilor. Aceştia l-au acuzat că nu vrea să dea ochii cu presă datorită întrebărilor ce ar putea fi puse, printre altele, în legătură cu România şi Bulgaria.

Rolul Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) este de a proteja interesele financiare ale Uniunii Europene, de a lupta împotriva fraudei, a corupţiei şi a oricărei alte nereguli, incluzând abaterile în cadrul instituţiilor europene.

În 2007, OLAF a recuperat peste 200 de milioane de euro în condiţiile în care bugetul său este de 52 de milioane euro.

OLAF îşi îndeplineşte misiunea prin realizarea independentă a unor investigaţii interne privind monitorizarea instituţiilor UE şi externe, în colaborare cu statele membre.

98% din informaţiile primite sunt din partea statelor UE şi a cetăţenilor.