Oferta politică a Opoziţiei

Prima observaţie este că programele politice ale principalilor competitori nu diferă atît de mult ca în trecut. Dacă cu vreo 8 ani în urmă între FDSN şi Opoziţia reformatoare erau diferenţe uriaşe în tratamentul proprietăţii private, în viziunea asupra administraţiei şi asupra Justiţiei ca şi în politica externă, în prezent asistăm la o apropiere a ofertelor politice. Este uşor de explicat. România nu mai evoluează singură într-o zonă de insecuritate şi fără un orizont clar, ci a devenit membră NATO şi este pe cale să devină membră a Uniunii Europene. Politicile sale sînt în mare măsură prescrise de aceste fireşti încadrări. Astăzi de exemplu nu se mai poate întîmpla ca în dezbaterile parlamentare de prin ‘93 sau ‘94 ca opoziţia să propună deficite bugetare mari în scopul creşterii investiţiilor publice, ca să dau un singur exemplu. Limitele deficitului bugetar sînt strict definite de politicile de integrare europeană.

Astăzi diferenţele sînt mai puţin spectaculoase, dar rămîn totuşi importante.

Alianţa PNL- PD se distinge în primul rînd prin propunerile sale fiscale. Teodor Stolojan a vorbit despre impunerea unei cote unice de impozitare de 16 %. Propunerea sa nu este nouă. Guvernul actual a luat şi el în calcul introducerea cotei unice de impozitare şi a fost pe această temă o discuţie aprinsă. Preşedintele Iliescu, de pildă, se pronunţase împotriva cotei unice. Aripa mai liberală din PSD a pierdut partida, iar Guvernul a renunţat pînă la urmă la această reformă, preferînd impozitarea progresivă.

Recent Florin Georgescu, fost ministru de finanţe în guvernul Nicolae Văcăroiu, a criticat varianta pe care liberalii şi democraţii şi-au asumat-o, argumentînd că ea va adînci decalajele sociale. În plus, a mai spus Florin Georgescu, cota unică ar încuraja corupţia. În realitate nu cota unică ar încuraja corupţia, ci mai curînd impozitarea progresivă şi în general procedeele complicate de calculare a impozitelor. Combaterea corupţiei ar prespune tocmai simplificarea procedurile birocratice. Dar vom asista probabil în continuare la o aprinsă polemică pe tema impozitelor.

O propunere însă cu totul nouă este cea privitoare la agricultură. Spre deosebire de PSD, care se pronunţă în favoarea exploataţiilor de mari dimensiuni şi care a dat şi o lege în acest sens, legea cooperativelor agricole, liberalii şi democraţii şi-au propus să încurajeze fermele de dimensiuni mai mici, fermele familiale de cîteva zeci de hectare. Acesta ar fi, în opinia social-liberalilor un model mai potrivit cu realităţile europene la care caută a se adapta România. Ar fi nevoie în acest scop de impulsionarea pieţei pămîntului care acum stagnează. Nu se vinde pămînt arabil pentru că restituirile nu s-au încheiat nici pînă astăzi, pentru că formele legale legate de proprietate sînt adesea neclarificate şi în sfîrşit pentru că preţurile sînt foarte mici. De aceea programul Alianţei oferă o rentă viageră de 100 de euro proprietarilor care şi-ar vinde pămînturile unor exploataţii înregistrate. Oferta se adresează ţăranilor vîrstnici care nu au nici puterea şi nici mijloacele de a lucra pămîntul în condiţii de rentabilitate. În plus, Alianţa propune o diversificare a politicii de subvenţionare a agriculturii, conservînd explicit subvenţiile pe care le oferă deja guvernul social-democrat. Alianţa PNL-PD va continua însă să prezinte pe secţiuni şi alte capitole ale ofertei sale politice.