1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Ofensiva televizată a lui Bush

9 februarie 2004
https://p.dw.com/p/B1k9
Relatare de Christoph Grabenreich, adaptată de Nicolae Baicu Preşedintele SUA George W. Bush a recunoscut ieri estimarea eronată a existenţei armelor de distrugere în masă în Irak, în ajunul declanşării războiului. Motivul îl constituie rapoartele în materie ale serviciilor secrete. În emisiunea "Meet the Press" difuzată de postul de televizune NBC el a declarat însă că declanşarea războiului a fost justă. A fost una din rarele apariţii de acest gen ale preşedintelui. După ce presiunea opiniei publice a crescut simţitor în ultimele zile, iar rezultatele sondajelor de opinie au scăzut în aceeaşi măsură, consilierii săi au considerat că a sosit timpul ca Bush să treacă personal la ofensivă. Ceea ce a şi făcut. Nu în obişnuita formă a discursurilor, ci într-un interviu televizat de o oră. La război nu a avut de ales, declanşarea sa a fost absolut necesară: "Am plecat de la ideea că vom găsi depozite de armament. Inspectorul Kay a relatat că Saddam dispunea de capacităţi pentru fabricarea armelor. Cu arme ar fi fost un pericol, dar a fost un pericol şi cu capacitatea de a le fabrica", a afrimat preşedintele. O nouă, dar mult mai modestă subliniere a justificării războiului. Până recent, Casa Albă nu voia cu nici un preţ să renunţe la pretinsa existenţă a armelor irakiene de distrugere în masă. Bush nu a renunţat însă nici ieri pe deplin la vechile argumente. Este posibil ca armele să fi fost distruse sau transferate într-o altă ţară la începutul sau în timpul ostilităţilor. El a respins acuzaţia potrivit căreea guvernul ar fi manipulat informaţiile serviciilor secrete în sensul filtrării lor pentru construirea de argumente în favoarea războiului: "Am analizat toate informaţiile secerete de care dispuneam şi care ne demonstrau cu claritate că Saddam Hussein era un pericol pentru SUA. El ar fi putut la un moment dat să fabrice o bombă atomică cu care să ne şantajeze." Şeful Casei Albe nu doreşte totuşi să facă declaraţii în faţa comisiei de anchetă a panelor informaţionale antebelice ale serviciilor secrete, al cărei scop este, spune el, iniţierea unei dezbateri strategice asupra calităţii informaţiilor în vederea luării de decizii oportune de către viitorii preşedinţi. De aceea raportul comisiei va fi redactat şi publicat abia după alegerile prezidenţiale din noiembrie. Munca ei nu trebuie în nici un caz politizată. În context, Bush a declarat că "poporul american va avea suficient timp să reflecteze dacă am luat o decizie bună sau nu. Dacă am cântărit cum se cuvine situaţia şi dacă răsturnarea lui Saddam de la putere a fost justă. O asemenea dezbatere mă bucură ca şi explicarea motivelor deciziilor mele." La aproape toate întrebările Bush a răspuns cu aceleaşi argumente. El a încercat să caute împreună cu ONU o soluţie paşnică, toată lumea credea că Saddam dispune de aceste arme, şi deci a constituit oricum o ameninţare. El, Bush, este fără să vrea un preşedinte al războiului, dar sarcina sa supremă este apărarea Americii. Nu numai prin intervenţia în Irak. Şi a adăugat: "Politica mea externă se bazează pe convingerea că America are o mare răspundere în ce priveşte conducerea lumii. Răspundere în combaterea terorismului, în abordarea clară a primejdiilor ce-i ameninţă pe toţi, în proliferarea libertăţii." Rămâne de văzut dacă apariţia televizată a lui Bush va avea efectul dorit asupra alegătorilor. Cu argumente slabe el nu a reuşit să convingă, şi nu va scăpa nici pe viitor de întrebări incomode.