1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Ochiul dracului în casa de bani a Domnului: 50 de milioane de euro negri

Vreme de peste 40 de ani, preoţii unei comunităţi evanghelice s-au plâns că nu mai au fonduri şi au stârnit mila enoriaşilor. În acest timp, o bancă privată înmulţea banii de taină ai sinodului comunităţii bisericeşti.

default

Vor veni zile negre, şi-a spus soborul de preoţi, în îndepărtatul 1967, punând deoparte nişte bani. Şi zilele acelea au venit, după aproape 44 de ani. Şi pentru enoriaşi dar şi pentru banii puşi deoparte. Pentru că soborul a ferit de ochiul vicleanului contabil depozitul de 1,5 milioane de mărci germane deschis la o bancă privată din Hamburg.

Zice Noul Testament că a existat "un om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână avuţia sa". Cei doi care au înmulţit banii stăpânului au fost răsplătiţi, al treilea, mai prudent, care i-a păzit cu ochii din cap, a fost pedepsit. O ştie orice bun cititor al Scripturii. O ştiau, cu siguranţă, şi prelaţii bisericii evanghelice din comunitatea germană Herford, atunci când au luat din fondul parohiei 1,5 milioane de mărci provenite din contribuţiile enoriaşilor şi i-au pus deoparte şi departe de ochii unei lumi peste care, în răstimp, au curs crize financiare, prăbuşiri de bănci şi crahuri bursiere. Alegerea a fost cât se poate de inspirată, de vreme ce, 44 de ani mai târziu, milionul acela şi jumătate nu doar că nu a murit odată cu marca germană dar a şi făcut pui. Nu degeaba a scris, la vremea lui Max Weber că spiritul capitalismului este fiul natural al eticii protestante.

Sigur, etica biblică sau sociologică nu au multe în comun cu această poveste, căci, în anul de graţie 2009, un proaspăt instalat superintendant al sinodului local (preşedinte director general, dacă ar fi să-l ierarhizăm după standarde civile) a decis să tragă clopotele, rupând legea tăcerii impusă de cei câţiva supravieţuitori ai momentului de chibzuinţă financiară şi să întrebe de sănătatea economiilor. Şi nu mică a fost mirarea superintendantului când a dat cu ochii peste un extras de cont mărturisind existenţa la puşculiţă a nu mai puţin de 49,7 milioane de euro. Dacă la o primă privire s-ar putea vorbi despre o pleaşcă din cer picată, lucrurile pot fi interpretate, la o adică, şi prin prisma necuratului. Cel puţin dacă ne punem în pielea fiscului german şi procuraturii - pe care superintendantul a şi sesizat-o. "Trebuie să punem aceşti bani într-o circulaţie corectă", a explicat cinstitul prelat, convins, probabil, că şi după ce instituţiile statului îşi vor fi luat partea mărcii din impozite şi amenzi, tot vor rămâne suficienţi bani pentru uzul comunităţii.

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Rodica Binder