Occidentul şi eşecul iranian

„Sunt dezamăgită", a declarat textual, la finele tratativelor, şefa diplomaţiei europene Catherine Ashton. Afirmaţia ei nu e mai mult decât o simplă formulă de faţadă. Catherine Ashton se aştepta cu siguranţă ca negocierile cu iranienii să eşueze la fel de jalnic cum s-a întâmplat cu toate rundele de tratative din trecut.

Amorsate şi susţinute tot mereu de puterile cu drept de veto din Consiliul de Securitate împreună cu Germania, spre a convinge Iranul să contribuie la aplanarea temerilor internaţionale provocate de programul nuclear al molahilor de le Teheran, aceste negocieri s-au transformat într-un ritual.

Potrivit acestuia, occidentul le oferă persanilor tot felul de momeli şi avantaje, doar doar vor renunţa la îmbogăţirea uraniului, un procedeu necesar pentru fabricarea de bombe atomice. La rândul lor, fundamentaliştii islamici iranieni zic nu, nu şi iarăşi nu, revendicând totodată ridicarea sancţiunilor internaţionale impuse Teheranului pentru că l-a luat pe nu în braţe.

Acest ritual s-a repetat şi la Istanbul. Teheranul a respins în speţă discuţiile despre îmbogăţirea uraniului, solicitând totodată anularea embargoului ONU. Ceea ce, fireşte, echivalează cu o nouă înjosire a grupului celor şase, alcătuit din Germania, Rusia, China, şi cele trei puteri occidentale cu drept de veto în forul suprem al organizaţiei mondiale.

Nu e clar de ce aceste puteri insistă să mai ducă tratative cu Iranul, ştiind bine că orice discuţii par din capul locului condamnate să eşueze lamentabil. Condus de un regim totalitar profund inuman, Iranul reprezintă, alături de arsenalul nuclear pakistanez, principalul pericol la adresa păcii mondiale.

Iar deciziile privind programul nuclear iranian le ia şeful suprem al statului, aiatolahul Chamenei, un individ profund ostil SUA şi Israelului şi un implacabil inamic al occidentului şi al democraţiei de tip apusean.

Câtă vreme Chamenei şi omul sau de casă, preşedintele Ahmadinedjad, se vor menţine la putere, iar Rusia şi China comunistă vor continua să ofere portiţe de scăpare acestui tandem sinistru, orice dialog cu Iranul se va vădi probabil inutil. Zadarnica rundă de negocieri de la Istanbul n-a făcut excepţie de la această regulă.

Pe de altă parte, eşecul eforturilor apusene de a convinge Iranul să revină la sentimente mai bune se datorează şi placidităţii occidentale. Vestul, alarmat la un moment dat de progresele realizate de persani pe drumul construcţiei bombei atomice, a lăsat-o în ultima vreme mai moale.

Destinderea a survenit după ce serviciile secrete occidentale au început să genereze rapoarte, potrivit cărora virusul Stuxnet şi alte măsuri de sabotare a programului atomic iranian ar fi grevat mai puternic planurile nucleare ale regimului de la Teheran decât s-a sperat în vest.

Conform unor relatări, experţii israelieni ar fi de părere că Iranul va fi abia în 2015 în stare să-şi producă prima bombă. Or, până atunci mai pare să fie mult timp, se autoiluzionează acei factori de răspundere din vest care ar dori cu orice preţ să amâne la nesfârşit luarea unei decizii în această chestiune.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Ovidiu Suciu