1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Obiectivele comune, mijloacele diferite

Marţi va avea loc, la Bruxelles, întâlnirea miniştrilor de Externe din statele Alianţei Nord-Atlantice. Este prima întrevede de acest nivel la care participă noul secretar de Stat de la Washington, Condoleezza Rice. Câteva săptămâni mai târziu va sosi în capitala europeană şi preşedintele Statelor Unite, George W Bush, aflat la prima sa vizită în străinătate din cel de-al doilea mandat. Cum arată relaţiile euro-americane, după recent-rostitul discurs despre starea naţiunii al preşedintelui Bush?

Discursul despre starea naţiunii, perceput drept un nou început în relaţiile euro-americane

Discursul despre starea naţiunii, perceput drept un nou început în relaţiile euro-americane

Diplomaţii europeni sunt convinşi că relaţiile transatlantice se află în pragul unui nou început. Obiectivele de politică internaţională sunt, în principiu, comune, chiar dacă, pe alocuri, mijloacele nu coincid. Intenţia preşedintelui american George W Bush de a consacra următorii patru ani consolidării coaliţiilor şi susţinerii, împreună cu aliaţii Statelor Unite, a proceselor democratice din Orientul Mijlociu, a fost interpretată ca o dorinţă de apropiere de Europa. Jose Manuel Durrao Barroso, preşedintele Comisiei Europene care, în perioada în care conducea Executivul portughez, a susţinut războiul din Irak, vorbea, recent despre absenţa unei alternative la cooperarea cu Statele Unite: ”Sunt convins că vom avea cu noua Administraţie şansa de a construi un parteneriat consolidat. Nu este doar în interesul Europei şi al Statelor Unite, ci şi al Africii şi al întregii omeniri”.

Deocamdată, contribuţia aliaţiilor europeni, membri NATO sau ai UE, la reconstrucţia Irakului este modestă, spre deosebire de angajamentul american. În privinţa Siriei, europenii şi-au dat silinţa să încerce să obţină influenţă asupra puterii de la Damasc, prin programe de cooperare sau chiar prin mijloace financiare; în schimb, retorica lui Bush a sunat, în acest context, mult mai dur. Cât despre procesul de pace israelo-palestinian, atât Bruxellesul cât şi Washingtonul sunt convinşi că momentul este faorabil, dătător de speranţe. Gemania, Marea Britanie şi Franţa se străduie să convingă Iranul să nu producă arsenal nuclear, convinşi că ameninţările armate ale Statelor Unite nu vor fi transpuse în practic. De altfel, la o recentă reuniune a miniştrilor de Externe, desfăşurată la Bruxelles, şeful diplomaţiei germane, Joschka Fischer, a apreciat că ”transformarea întregii regiuni este o chestiune primordială. Când apar semne democratice, ne bucurăm. Relaţiile, acolo, sunt extrem de compelxe iar procesele trebuie să evolueze nu doar în virtutea suportului extern ci şi a unei iniţiative interne. Noi punem accentul pe diplomaţie”.

Altfel, lista contradicţiilor e destul de mare. Europa vrea să suspende embargoul impus livrărilor de arme către China, în vreme ce SUA consideră un asemenea gest periculos pentru Taiwan. Şi în relaţia cu Havana comunistă, Europa şi-a propus o normalizare – spre iritarea Washingtonului. În criza din Darfur, americanii solicită o intervenţie mai durăă şi voprbesc despre crime împotriva umanităţii comise de regimul sudanez. Europenii, însă, nu au decis ce sancţiuni să aplice dar susţin o anchetă a Tribunalului Penal Internaţional de la Haga. Pe care, însă, americanii nu o acceptă pentru că refuză să legitimeze curtea de la Haga.

  • Data 04.02.2005
  • Autoare/Autor Bernd Riegert
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B1Yr
  • Data 04.02.2005
  • Autoare/Autor Bernd Riegert
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B1Yr