Obiecte fine şi preţuri astronomice la Maastricht

Frederique prezintă obiectul cu care este reprezentat la ediţia Tefaf din acest an un negustor parizian: patul diplomatului francez Talleyrand. În culori auriu şi bleu, cu baldachin şi trei saltele, patul are o înălţime de un metru şi zece centimetri. Piesa de mobilier nu servea doar ca pat pentru Talleyrand, ci şi ca loc în care îşi întâmpina oaspeţii - un lucru obişnuit în anul 1800.

"Fireşte că ar fi fost frumos ca acest pat să fie expus într-un muzeu. Dar şi pentru persoane particulare este o piesă interesantă. Patul a fost restaurat, se poate dormi bine pe el. E o parte din istoria Franţei...", afirmă Frederique.

"O parte"

pe care însă n-o poate lua acasă oricine, având în vedere că preţul obiectului este de circa 380.000 de euro. Dar pentru iubitorii de artă prezenţi la Tefaf, preţul nu e important. Nu degeaba expoziţia cu cu vânzare de la Maastricht este cea mai pretenţioasă manifestare de profil din lume, susţine Martin Zimet, negustor de antichităţi la New York: "Nu este una dintre cele mai bune din lume, ci cea mai bună!"

După ce s-au bătut pentru locurile libere de pe micul aeroport Maastricht-Aachen, numeroşi colecţionari, comercianţi şi directori de muzee şi-au lăsat avioanele particulare şi s-au dus să colinde saloanele târgului. Hotelurile de lux din împrejurimi au fost ocupate la capacitate maximă, iar firmele de taximetrie au suplimentat numărul maşinilor din trafic.

Târg renumit, lume bună

După ce a aruncat o privire prin saloanele Tefaf, Silvio Berlusconi a plecat acasă cu opt tablouri şi o sculptură în bronz. Tot acolo a mai fost zărit şi Michael Schumacher. Cunoscătorii sau iubitorii de artă normali sunt de părere că târgul poate fi considerat un muzeu uriaş:

"Nu suntem aici pentru prima oară.... Venim de mulţi ani... Pentru că este cel mai mare muzeu din lume. Nu trebuie să umbli peste tot, ci vine muzeul la tine... De aici se poate cumpăra tot ceea ce de la un muzeu nu se poate cumpăra în mod normal..."

Atmosfera este veselă, criza economică - inexistentă. Bună-dispoziţia domină şi-n salonul lui Konrad Bernheimer (specializat în tablouri ale şcolii europene de pictură, secolele XVI-XIX). Jovial, Bernheimer se priveşte către miile de trandafiri care decorează pereţii de la intrarea în pavilionul expoziţiei. Trandafirii albi folosiţi în primele zile au fost înlocuiţi cu alţii roşii. Florile care decorează expoziţia în ultimele zile sunt roz. O schimbare de culoare perfect logică - susţine Konrad Bernheimer:

"Trandafirii albi de la intrare simbolizează frumuseţea imaculată a expoziţiei în primele zile de la inaugurarea acesteia. După câteva zile se decorează cu trandafiri roşii: facem primele vânzări, devine incitant. Iar la sfârşit plutim cu toţii pe nişte norişori de culoare roz."

Autori: Kerstin Schweighöfer, Claudia Ştefan
Redactor: Petre M. Iancu