1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Cultură

Obiceiuri pascale

Vacanţa de Paşte, focul de Paşte, ouăle de Paşte şi iepurele sunt doar simboluri ale sărbătorii creştine legată de misterul credinţei, de ceea ce-i de înţeles şi de ceea ce nu poate fi cuprins cu mintea noastră, de puntea dintre realitate şi lumea necunoscută de dincolo de noi.

default

In capitolul 15 al primei sale scrisori către corintieni, apostolul Pavel le spunea acestora: "Dacă nu credeţi în învierea lui Isus, atunci credinţa voastră este inutilă". Fără sărbătoarea Paştelui aşadar nu există credinţă. Marele interes rămas neschimbat pînă astăzi pentru suferinţele lui Isus se explică şi prin faptul că brutalitatea, violenţa, tortura, crima, continuă să facă parte din destinul nostru. Mulţi oameni îşi găsesc consolarea în patimile mîntuitorului, în povestea umilinţelor la care a fost supus, dar şi a eliberării lui prin moarte. De la mijlocul sec. al doilea, creştinii îşi amintesc de răstignirea şi învierea lui Isus. Obiceiurile păgîne legate de începutul primăverii ,de trezirea naturii la viaţă se îmbină cu cele specifice tradiţiei creştine. De Joia verde, ziua anterioară răstignirii lui Isus în sudul Germaniei şi în Austria se mănîncă multe verdeţuri,mai ales spanac şi supă de legume verzi, se ascund ouă, pentru ca cei ce le vor găsi să aibă noroc. In Spania de vinerea mare au loc mari procesiuni mai ales la Sevilla,Granada şi Malaga, obicei care datează din sec. 16. In Bretania se seamănă viorele, florile preferate ale zeiţei Persefona, un obicei păstrat din vremuri păgîne. In Boemia nu este voie să se coacă pîine, de teama vrăjitoarelor .In Bulgaria copii îmbrăcaţi în costume naţionale umblă din casă în casă şi aduc ca daruri tot felul de dulciuri.
In noaptea Invierii în Germania se aprind focuri uriase, iar în regiunea Alpilor se rostogolesc imense roţi aprinse. Cel mai mare foc se aprinde în în duminca Paştelui la Lügde, lîngă Bad Pyrmont. Sase roţi în flăcări sunt rostogolite de pe dealul Paştelui, de la 285 de metri înălţime. In fiecare an la acest tradiţional spectacol asistă cel puţin 30.000 de curioşi. Obiceiul rostogolirii roţilor în flăcări de pe dealuri era în trecut foarte răspîndit în centrul şi sudul Germaniei. El îşi are originea în cultul soarelui. Roţile aprinse simbolizează razele de soare şi astfel triumful luminii asupra întunericului iernii. In anul 784 împăratul Carol cel mare oprindu-se la Lügde a hotărît ca roţile să nu mai fie aprinse în cinstea zeiţei primăverii Ostara, ci ca semn al învierii lui Isus.
In Sauerland la miezul nopţii un grup de credincioşi se adună în faţa bisericii şi cîntă fragmente din Patimile mui Isus. Apoi grupul se pune în mişcare şi prin făclii aprinse, trompete şi bătăi ritmate şi alte zgomote alungă spiritele iernii. In final se aprinde tradiţionalul foc pascal. In localitatea Attendorn credincioşii sunt de sîmbăta Paştelui omeniţi cu pîine în formă de peşte şi şuncă locală. După amiază bărbaţii se duc în pădure şi caută în cele patru zări cei mai înalţi copaci, care tăiaţi vor fi folosiţi la aprinderea focului de la miezul nopţii.
In Marea Britanie în cea de a doua zi a Paştelui bărbaţi costumaţi merg din casă în casă şi interpretează scurte scene din Patimile lui Isus,pentru a aduna bani în scopuri caritative. Există şi o paradă de paşte, unde feleile defilează avînd pe cap pălării bogat îmodobite cu flori şi fructe,ca simbol al trezirii naturii la viaţă. In Rusia odată cu Paştele se încheie o perioadă de post de şapte săptămîni. Se mănîncă pască cu brînză dulce şi kulici,un gen de plăcintă dulce. Ouăle se vopsec doar în roşu potrivit tradiţiei care spune că Maria Magdalena anunţînd învierea lui Isus unui patrician roman, acesta i-ar fi spus că mai de grabă crede că oăle ar putea deveni roşii decît că un om a înviat. Pe loc oul pe care-l avea în mînă Maria Magdalena a devenit roşu şi de atunci ele simbolizează învierea Domnului. Sărbătoarea Paştelui este pentru credincioşi mesajul fericit al speranţie că şi dincolo de păcat şi suferinţă, de boli, persecuţii şi moarte există o viaţă. Fără această speranţă, fără iubirea de aproape pentru mulţi viaţa ar fi de nesuportat.
Care este însă mesajul învierii pentru omul de astăzi?.O pătrime din germani cred că odată cu moartea totul ia sfîrşit şi tot atîţia catolici şi protestanţi cred la fel ca budiştii şi hinduiştii în reîncarnare, într-o nouă viaţă pe pămînt, care să le ofere şansa de a-şi ispăşi păcatele din viaţa anterioară. Un fapt este cert, fără speranţă şi iubire omul nu se poate găsi pe sine şi nu se poate împăca cu condiţia sa.