Obezitatea şi biberoanele

Obezitatea este o problemă din ce în ce mai frecvent întâlnită printre adolescenţii care locuiesc în oraşele dezvoltate şi confortabile ale secolului 21. Cauzele sunt cunoscute: o alimentaţie abundentă şi gustoasă şi un fotoliu confortabil şi ispititor. Dar se pare că o parte din vină apasă nu doar pe umerii tinerilor sedentari ci şi pe pereţii biberoanelor din care au fost hrăniţi în pruncie.

Aproape jumătate din populaţia pământului este supraponderală sau obeză. Problema, spun oamenii de ştiinţă, este că numărul creşte şi că din ce în ce mai mulţi oameni mor prematur datorită afecţiunilor în care este implicată şi obezitatea, cum ar fi diabetul sau bolile de inimă. Însă în această vară, trei studii prezentate în cadrul celui de-al 16 Congres European dedicat Obezităţii demonstrează că expunerea în timpul dezvoltării, fie intra-uterine fie în copilărie, la anumite substanţe, poate predispune şi facilita apariţia obezităţii.

Care sunt însă aceste substanţe? Aici apare surpriza, neplăcută de altfel. Substanţele chimice care sunt folosite pentru fabricarea de biberoane, pentru interiorul farfuriilor pentru bebeluşi şi pentru ale recipiente produse din plastic, par să fie vinovate pentru dezvoltarea unui viitor adult obez. Deşi este vorba de o expunere la un nivel foarte redus de substanţă şi pe o perioadă foarte scurtă de timp (doar doua-trei zile), datorită perioadei extrem de sensibile în care această expunere se produce, pot apărea modificări tisulare care vor creşte vulnerabilitatea pentru obezitate sau diabet.

Este evident că principalele două cauze ale apariţiei obezităţii sunt reprezentate de o dietă prea bogată şi de sedentarism, dar datele noi sugerează că acele femei care sunt expuse în timpul sarcinii la anumite substanţe chimice vor produce moştenitori care vor deveni adulţi supraponderali. Biologii de la Universitatea Irvine din California au descoperit o legătură între obezitate şi un compus chimic numit tributylin, care este folosit fie ca fungicid, fie pentru tratarea apelor industriale sau pentru căptuşirea conductelor din reţeaua de canalizare. O expunere la niveluri foarte mici din această substanţă este capabilă să producă perturbări ale metabolismului astfel încât oamenii vor fi predispuşi la îngrăşare. Un alt produs chimic, folosit pentru a lubrifia pungile de popcorn destinate cuptorului cu microunde, poate provoca aceleaşi efecte.

Dacă aceste date vor fi confirmate şi de alte studii, atunci, în lupta împotriva obezităţii strategia va trebui modificată de la focalizarea pe scăderea în greutate către prevenirea creşterii în greutate în perioada copilăriei, atât prin exerciţii fizice cât şi prin evitarea expunerii la substanţele implicate. Evitarea substanţelor încriminate se poate realiza prin interzicerea folosirii conservelor, prin creşterea alimentaţiei cu produse proaspete şi prin înlăturarea folosirii recipientelor de plastic în cazul bebeluşilor.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii consideră că în jur de 400 milioane de oameni suferă de obezitate, 20 de milioane dintre ei fiind copii sub cinci ani. O implicaţie mai subtilă dar poate mai importantă a descoperirilor biologilor din California ne demonstrează că omul modern este mai influenţat de factorii de mediu urbani decât de cei ai mediului natural. O întreagă „patologie urbană” s-a dezvoltat în ultimele decenii, cele mai multe afecţiuni fiind declanşate în fapt de noua ambianţă în care trăim cu toţii: oraşul.